Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Modernizarea societății românești la nivelul mentalităților marchează trecerea la un univers plural, în care adevărul nu este dat, ci face obiectul unei căutări necontenite. Demitizarea prezintă și riscul agnosticismului istoric, dezarmării în fața multitudinii de nuanțe și de opinii, a complexității realității ce nu poate fi ordonată decât cu ajutorul mitului, și concluzionarea imposibilității cunoașterii cu certitudine a nimic precis.
Societatea mediatică nu este în măsură să furnizeze modele durabile sau criterii precise, iar întâlnirea relativismului post-modern cu scepticismul țărănesc al românilor se poate dovedi catastrofală, întrucât poate deschide calea relativismului moral sau chiar a nihilismului.
„Mari admiratori ai istoriei de almanah, românii se lasă convinși – sub pretextul semnalării la nesfârșit a viciilor de metodă – că adevărul se află undeva la mijloc, adică pe nicăieri. [..] Românii au pasiunea evenimentului decisiv, căzut din cer și îl așteaptă trăncănind”. [108]
Nu este exclus un nou „boicot al istoriei”, de astă dată nu prin intermediul „eternei reîntoarceri” operate cu ajutorul mitului, ci prin eșecul de a oferi o semnificație coerentă trecutului. Dublul limbaj profesat de adepții comunismului a produs o adevărată schizofrenie și a încurajat contestarea realității prin evaziunea în imaginar și prin recurgerea cu obstinație la episoadele mitologice ale unui trecut înghețat.
Relativismul riscă să acopere sub lespedea indiferenței și a disprețului, toate experiențele trecutului, aplatizate de absența oricărei semnificații, în numele unui prezent continuu, epurat de angoase, dar și de speranțe. Adevăratul discurs identitar s-ar cuveni să se bazeze nu pe o atitudine defensivă, încrâncenată împotriva oricărui tip de schimbare, ci pe recuperarea pozitivă și echilibrată a memoriei colective.
(înapoi la Cuprins)
Notă
Victor Grigore
