evadare.ro

2.11 Integrarea in Atlantida. Europa și America, două continente mitice

Cea mai robustă alternativă la schimbarea orizontului mental după căderea comunismului o constituie îmbrățișarea mitologiei democratice a societăților deschise, simbolizată pentru întreaga lume de America, iar, mai nou, pentru Estul continentului, de proiectul Europei Unite. De altfel, desele apeluri la schimbarea de mentalitate au fost însoțite, chiar din primele ore ale Revoluției de apeluri la recuperarea tradiției europene a României. Mitologizarea ideii europene întâlnește atât factori favorizanți cât și pericole potențiale.

În favoarea adoptării modelului occidental de civilizație stă incontestabila sa prosperitate. Europa nu mai este o himeră la care să viseze câțiva idealiști. Ea s-a transformat într-o realitate ispititoare chiar și pentru cei mai materialiști, un spațiu stabil, susceptibil de a oferi un nivel ridicat de confort și securitate, chiar și celor care nu îmbrățișează valorile abstracte ale democrației. Pentru cei ce căutau idei generoase pentru a fi opuse proiectului comunist, Europa era o încarnare a celor mai nobile idealuri: libertate, justiție și echitate socială, respectul datorat valorilor, umanism, etc.

Integrarea era văzută ca o deplasare a țării într-un alt spațiu geografic, o migrație spirituală căreia reacționarii sceptici îi puteau replica prin constatarea că „România a fost mereu în Europa”. Sau, și mai bine, potrivit unui punct de vedere sintetizat de președintele Iliescu: „adevărata veche Europă e aici unde suntem noi. Noi nu suntem noua Europă. [..] Denumirea de Europa s-a născut aici, în zona civilizației mediteraneene, la care a fost inclusă și zona Mării Negre. [..] Când se dezvolta civilizația mediteraneeană cu toate componentele ei, egipteană, greacă, romană și așa mai departe, în Europa occidentală era barbarie, trăiau în păduri, în condiții de înapoiere istorică”. [80]

Pentru susținătorii idealiști ai proiectului european, integrarea urma să vină ca o reparație morală și o recuperare a șansei ratate a modernității și a unui destin național: „Europa mereu invocată în discursurile elitei de la începutul anilor ’90 era, mai degrabă, un fel de continent ideal, un soi de mit al originilor ce impunea urgența reîntoarcerii, o republică a valorilor, cam trecută și burgheză, dar încă atrăgătoare în ochii unor provinciali”. [81]

Am inclus existența în fapt a proiectului european la capitolul avantaje, în sprijinul mitologizării Europei. La capitolul dezavantaje, se cuvine să includem faptul că Europa este un proiect încă neterminat. Numeroasele diferende pe marginea unei eventuale constituții continentale, sau în legătură cu formarea unei armate, diplomații sau justiții comunitare pot fi de natură să deruteze și să furnizeze noi motive de scepticism. În plus, spre deosebire de America, Europa nu pare interesată să își cultive o mitologie distinctă, optând pentru o construcție mai curând restrictivă de natură juridico-birocratică. Paradoxal, birocrații comuniștii s-ar putea dovedi mai apți pentru a-și însuși această viziune asupra Europei, însă rămâne de văzut dacă ei vor reuși să înfăptuiască un pragmatic proces de modernizare sau doar să compromită o construcție ideală.

Nucleul dur al mitologiei democratice a fost însă adjudecat, la nivel simbolic, de către America. De aproape două sute de ani, acest continent este sinonim cu speranța pentru toți cei ce aspiră la idei precum libertatea sau democrația. Am încheiat un secol american, iar, cum învingătorii scriu istoria, americanismul poate fi reținută ca ideologia triumfătoare. Dar este la fel de posibil ca și antiamericanismul să se constituie într-o nouă și originală ideologie, care să grupeze toate curentele fundamentaliste, ostile modernizării.

Visul american promite posibilitatea unei ascensiuni sociale spectaculoase, vorbește despre o societate în care meritul este singurul criteriu. Și democrația participativă are la bază mitul capacității reale a oricărui cetățean de a influența și de a avea un cuvânt hotărâtor în privința guvernării. [82] Împotriva acestui vis se pot ridica efectele politicii intervenționiste americane ce trezesc deja amintirile propagandei antiimperialiste, și riscă să ofere foștilor activiști comuniști o nemeritată poziție de judecători morali.

(înapoi la Cuprins)

Note

  • [80] Iliescu s-a supărat iar pe Occident, în Ziua, 2 iunie, 2003
  • [81] Daniel Barbu, Republica absentă, ed. cit., p. 191
  • [82] Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civică, Editura Du Style, București, 1996, p. 358

Victor Grigore

evadare.ro
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact