Revolutia Romana si dusmanii ei (1)

• Cine l-a ascultat pe Nicolae Ceausescu vorbind in 21 si 25 decembrie 1989 stie deja versiunea deshumatului despre Revolutie.
• Cine l-a ascultat pe Ion Iliescu vorbind oricand in ultimii 20 de ani stie deja versiunea fostilor comunisti despre Revolutie.
• Cine a urmarit serialul recent de la televiziunea favorita a lui Traian Basescu stie deja versiunea Securitatii si a Armatei despre Revolutie.

(Sigur, am schematizat putin lucrurile. Ultimele doua versiuni, cu forme intrepatrunse, au fost masiv popularizate de toate trusturile de presa, indiferent de orientarea de moment. Iar in cazul in care ati ratat-o pe prima (de departe, cea mai imbratisata la nivel popular azi), cred ca puteti apela si la colectia revistei Romania Mare.)
Se intelege de la sine ca pe acest blog nu am de oferit mai mult decat punctul meu de vedere. Dar simt nevoia unui apel, inainte de orice discutie:
Nu mai dispretuiti Revolutia Romana!
Acesta nu e un apel catre lichele. Lor li s-a adresat in decembrie ’89 Gabriel Liiceanu, fara prea mare succes.

De la cei care au reprezentat sistemul pana in ’89 stiu foarte bine ca nu e nimic de asteptat. Ma adresez celor care, fara sa fi fost de partea opresiunii in decembrie 1989, vorbesc cu dispret de Revolutia Romana. Celor care spun “lovilutie”, “lovitura de palat”, lovitura de stat sau fad si birocratic: “evenimentele din decembrie 1989”.
Vi s-a indus ani de zile ideea ca puteti trece drept mai inteligenti si mai informati daca sunteti cinici. Ca risca mai putin cel care ia, preventiv, totul in bascalie. E posibil sa o fi facut din ciuda, din dezamagire sau din lehamite. Dar, fara sa va dati seama, ati ras alaturi de cei pentru care Revolutia nu a insemnat o speranta neimplinita, ci o sperietura zdravana. Ati intrat, fara sa vreti, in universul lor, in care “smecherii” ii trag pe sfoara pe “fraieri”. Poate pe parcurs v-ati simtit inclusi in prima categorie. Dar ia ghiciti in ce categorie v-au considerat, in sinea lor, cei carora le-ati facut, fara sa vreti, jocul?
Stiu, nimeni nu vrea sa fie atat de fraier incat sa treaca drept “patetic”, “ancorat in trecut”, sau sa “vaneze vrajitoare”. Daca intrebi astazi orice elev roman numele unui luptator impotriva apartheid-ului, sunt sanse mari sa auzi raspunsul “Nelson Mandela”. Daca intrebi numele unui erou din Revolutia romanilor, vei intalni cel mai probabil o reactie de nedumerire. Spre rusinea mea, nici eu nu as putea da in clipa de fata un asemenea nume, desi lista de peste o mie e destul de generoasa. Povestea niciunuia nu a razbatut pana in constiinta publica, desi se tiparesc zilnic vagoane de ziare si televiziuni nenumarate emit aproape fara intrerupere. Cum am ajuns mai jos decat un popor de suflatori in vuvuzele, in privinta constiintei de sine? Sa fie o intamplare?
Considerand eforturile depuse in directia discreditarii Revolutiei, e de mirare ca inca mai exista oameni care isi mai amintesc si ii mai inteleg sensurile adevarate. Apropo, cand e ultima data cand ati vazut un revolutionar din Timisoara chemat sa povesteasca despre ce a trait si ce crede acum? Intre comunisti, securisti si oportunisti cu gura mare, aproape niciodata emisiunile pe aceasta tema nu gasesc loc si pentru familia unuia cazut atunci sau pentru opiniile unui ranit.
ce personaje au fost sterse din poza de grup
De obicei, succesiunea de imagini prezentate include: discursul lui Ceausescu, elicopterul, scenele de diversiune si divertisment transmise din Studioul 4, tancurile armatei si militari aparand Revolutia, procesul si executia. Nu lipseste nimic? De fapt, doua categorii mari de personaje au fost “photoshopate” in aceasta prezentare obstinata a Revolutiei. Pare a fi totul acolo, nu lipsesc decat poporul roman si cei impotriva carora se ridicase. O asemenea revolutie e, intr-adevar, destul de absurda, cum sa o socotesti mitul fondator al societatii noastre. Si totusi, exact asta ar fi trebuit sa fie.
cea mai mare prostie
Abandonarea Revolutiei, ca simbol, e cea mai mare prostie colectiva la care au consimtit romanii. E ca si cum americanii s-ar rusina de ideile lui Benjamin Franklin si George Washington pentru ca purtau peruci caraghioase si costume care nu mai sunt la moda. Pentru orice societate e un semn de mandrie sa puna libertatea si adevarul la temelia definirii ei, pentru ca sunt valorile cele mai inalte la care are acces ratiunea omului. Din lumea coloniile sud-americane pana in Africa neagra, oriunde s-a varsat macar o picatura de sange pentru aceste valori, in numele credintei sau al dreptatii, nimeni nu a avut neobrazarea sa treaca in uitare gestul, chiar l-a comemorat in forme hiperbolice.
Luati separat, indivizii nu pot trai fara stima de sine. Cel mult supravietuiesc retrasi si stingheri, neindraznind sa intreprinda ceva. Cand o societate intreaga renunta la stima de sine, proiectele ei nu pot fi mai ambitioase de atat. Lipsit complet de memorie, un ins nu are doar mai putine informatii pe care sa le poata transmite. De fapt, nu are nimic de spus despre sine.
Daca in privinta prezentului, tacerea poate fi un raspuns, in chestiuni de memorie, nu exista varianta abtinerii. Ori alegi o versiune oferita ori iti fabrici una, nu exista posibilitatea unui “vot alb”.
Am parafrazat intentionat titlul cartii lui Popper (Societatea deschisa si dusmanii ei), un adevarat manual al democratiei liberale, intrucat consider ca orice reconstructie a societatii romanesti trebuie sa inceapa de la lamurirea pozitiei fata de Revolutia din 1989. Si, scuzati-mi umorul negru, suntem exact in punctul potrivit pentru o reconstructie, respectiv in ruine.
cine s-a speriat la Revolutie
Dupa cum sper ca voi putea arata in episoadele urmatoare, intelegerea Revolutiei si a mecanismelor de compromitere a ei sunt mai importante pentru viitor decat pentru trecut. Momentul miraculos al celei mai inalte demnitati si sclipiri istorice de care au dat dovada romanii de la Unire incoace, Revolutia a avut un sens ideologic, spiritual si unul istoric, asupra carora ma voi apleca ulterior. Paradoxal, cei care i-au inteles cel mai bine semnificatiile si consecintele potentiale au fost reprezentantii aparatului represiv si ai nomenclaturii. Ei au avut ocazia sa priveasca in ochi pentru cateva zile un popor asa cum nu-l cunoscusera niciodata. Si credeti-ma, le-a fost ingrozitor de frica!
Aproape toate evenimentele majore de dupa 1990 pot fi intelese bine daca sunt puse in relatie cu Revolutia Romana. Cele mai dramatice nu se vor dovedi altceva decat reactii calculate impotriva sensului acesteia: deturnari de sens, diversiuni menite sa creeze falii acolo unde a fost unitate, falsificari ale adevarului istoric, oferirea de false alternative, denigrari si tactici de descurajare.
Gandirea si creativitatea sunt fenomene individuale. Doar indivizii care fac uz de libertatea lor de constiinta si sunt onesti din punct de vedere intelectual pot produce idei. Si revelatiile religioase si sclipirile de geniu, ca strafulgerari ale Harului, au ca receptor tot individul. Intre ideile individului creator si comunitate exista puntea imaginatiei, una din fortele cele mai importante care duc lumea mai departe. Pentru ca acestea sa se intalneasca, e nevoie de un moment de limpezire si de coeziune. Din clipa in care o comunitate se uneste in jurul unor idei si incepe sa actioneze in numele lor, nimic nu mai poate impiedica transformarea lor in realitate. Pentru Romania, acel moment de clarificare si solidaritate nationala a fost Revolutia Romana.
Cand vom recupera acest consens asupra binelui public, limpezimea directiei in care trebuie sa mergem si fundamentele morale ale Revolutiei, societatea noastra va cunoaste acele transformari pe care le asteapta cei mai multi. Altfel, schimbarile vor fi viciate si determinate doar de intamplatoare schimbari de context extern.

PS: Pentru cei pe care cuvintele ii lasa indiferenti si mai ales pentru cei care se indoiesc ca impotriva Revolutiei s-a derulat o masiva operatiune de discreditare si de alterare a memoriei colective, am ceva mai bun. In urma cu mai mult timp am pus aici un fragment dintr-un concert al formatiei U2, cand o melodie era dedicata eroilor Revolutiei. Ascultati inca o data reactia publicului occidental si incercati sa va amintiti o alta ocazie cand ati mai auzit ca romanii sa fie primiti cu mai mult entuziasm decat nemtii, cehii sau polonezii.

(va urma)

2. Sensul spiritual al Revolutiei Romane