Ca să vă mai descrețesc frunțile, azi am să vă vorbesc despre crematorii. Pandemia ne-a lovit concomitent cu încălzirea globală, așa că n-ar trebui separate cele două probleme. (Cum sugerează și liderii G20.) Potrivit statisticii oficiale, până azi, covidul a omorât 5.023.023 de pământeni. Ca orice ecologist, mi-am pus problema ce s-ar întâmpla dacă am fi fost nevoiți să incinerăm cinci milioane de cadavre într-un timp scurt. Nu mi-a năzărit degeaba această problemă ci au fost mai multe știri de pe glob, care semnalau că nu mai fac față ba groparii, ba crematoriile:
Digi: gropi cu excavatorul. Din articol aflăm că groparii aveau de făcut 11 gropi.
În Hotnews și la Antena 3, povestea se mută de la Slobozia la Botoșani. Și aici s-a închiriat un excavator. Motivul: 14 gropi de săpat.
Aceeași schemă și în Germania. Crematoriile nu mai fac față. Te-ai fi gândit că nemții sunt mai organizați. Ședință foto cu maldăr de coșciuge în depozite.
Ce să mai vorbim de India. Gropi comune, nenorocire mare. (Totuși valul s-a stins cu 20% vaccinare.)
România e țara din lume cu cea mai mică rată a incinerării, dintre țările unde e posibilă. Doar 1% din decedați sunt arși, îngropăciunea fiind practica uzuală, creștinească. Străinilor li se recomandă totuși țara noastră pentru că are prețuri ieftine la acest serviciu. (Iată o idee interesantă de import-export.)
Există și țări unde această practică e interzisă prin lege sau imposibilă din lipsa crematoriilor. E vorba de țări musulmane. Cea mai strictă e Arabia Saudită, care nu permite nici arderea, dar nici îngroparea străinilor de altă religie în pământul ei. Dacă cineva „se trezește mort” acolo, cum ar spune Raluca Turcan, singura „ieșire” e să fie îmbălsămat, pus într-un coșciug etanș și exportat cu avionul în țara lui.
La polul opus, Japonia are cea mai mare rată a incinerării. Aproape toți japonezii care mor sunt incinerați. Mă rog, 99% și ceva.
Evident, un cadavru se descompune mai rapid prin ardere, decât în sol. Dar tot procesul nu e atât de rapid, cât s-ar crede din filme. Durează între 2 și 3 ore incinerarea unui cadavru. Ba, având în vedere toate pregătirile dinainte și după, specialiștii spun că tot procesul ia 6 ore. Mai puțin de o oră și jumătate n-am găsit nicăieri.
Dacă s-ar folosi un singur cuptor, la 2 ore fiecare, ar fi 10 milioane de ore pentru cei 5 milioane de decedați de covid. Adică 1.141 de ani!
Dar, veți spune: trebuie să aibă tehnologii mai eficiente de atât. Dată fiind apetența pentru tehnologie și incinerare, aș zice că japonezii trebuie să fie cei mai pricepuți.
În Japonia există 1.405 crematorii. Care au de „procesat” 1.400.000 de decedați pe an. La un calcul sumar, rezultă că „productivitatea” unui crematoriu din zilele noastre e de 999,8 persoane. Hai să zicem 1.000. Deci cu tehnologia de ultimă oră care există acum, în țara cea mai avansată în materie, într-un crematoriu de top ar dura 5.000 de ani să fie arși cele 5 milioane de victime ale covidului.
Și problemele de timp sunt nimic pe lângă problemele de mediu. Potrivit National Geographic, India face o tranziție de la metoda tradițională, a rugurilor în aer liber, la o incinerare în „tăvi de metal”. Astfel, cu metoda tradițională, e nevoie de 400-500 kg de lemn pentru o incinerare. Asta s-ar aplica și dacă incinerarea s-ar face într-o groapă comună, presupun. Cu metoda modernizată se face economie de lemn, așa că e nevoie de dora 100 – 150 kg de lemn.
În varianta asta, ca să arzi 5 milioane de cadavre, ar fi nevoie de 500.000 de tone de lemn de foc.
Americanii și restul lumii folosesc cuptoare cu gaz. Dar și acestea au o problemă: poluarea. Aceeași sursă estimează că o singură incinerare produce 242 kg de dioxit de carbon. Doar crematoriile din Statele Unite aruncă în atmosferă 360.000 de tone de CO2 în fiecare an. Și asta doar pentru cei 1,5 milioane de americani incinerați anual.