Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
„Când oamenii nu mai cred în Dumnezeu, nu mai cred în nimic. Și cred orice”
Liderii lumii au hotărât să facă mai frig afară. Ambițios plan, având în vedere că nu sunt în stare să facă mai cald în case când ajung primari. Două ambiții nu doar disproporționate, dar și contradictorii, dacă te gândești. Pentru că dacă-i mai frig afară, trebuie să arzi mai multe lemne ca să faci cald în casă, mă gândesc.
Dar cât de frig vor să facă? Nu foarte frig, cam cum era înainte de revoluția industrială, când ne-am apucat să băgăm cărbuni și-n locomotivă, nu doar în sobă. Cu maxim 1,5 grade celsius. Deja observați că omul reglează temperatura afară la zecimală. Nici caloriferul dintr-o biată cameră – dar ce zic eu? – nici centrala termică nu poți s-o reglezi cu așa finețe de jumătăți de procent, când învârți de rotiță să faci mai cald sau mai rece. Pentru tot globul, care n-are nici termopane, mă gândesc că are să fie puțin mai greu.
Dar vedeți bine că nu-i vorba de administratorul blocului. E vorba de conducătorii celor mai bogate 20 de țări ale planetei, care au pe mână 90% din PIB-ul globului. Dacă n-ar fi vorba de politicieni atât de puternici, probabil știrile ar fi confundate cu pasaje din „Alice în Țara Minunilor” sau povestirile Baronului Munchausen. Copiii ar râde ca de hainele împăratului ce și-au pus nărozii ăștia în gând pe pielea noastră. Asta, pe vremuri, când copiii erau copii. Acum sunt îndoctrinați și țipă la politicieni că nu fac ce le spun experții.
O întrebare pe care mi-am pus-o e: de ce au luat ca reper Revoluția Industrială? De ce nu țintim temperatura dinainte de epoca bronzului, sau a pietrei? De ce nu avem ambiția să facem frig cum era după una din glaciațiuni sau măcar pe vremea când omul era doar vânător-culegător? Poate de atunci am început să stricăm planeta, de când tot cioplim pietre, topim minerale. Frumos ar fi să o lăsăm cum am găsit-o, să punem la loc pomii în locul orașelor. Poate revin la viață și dinozaurii.
Altă nedumerire ar fi de unde știu așa sigur politrucii de la congres cât de frig era înainte de motorul cu aburi? Cât de frig era unde? În Anglia, în Alaska, în Sahara, în Siberia? Că n-o fi fost peste tot la fel. Știu de la „savanți”, care pun pietricele în eprubetă și ghicesc cât de frig era acum 300 de ani la Miercurea Ciuc, la Buziaș, la Sydney. Și după aia fac media, adună, împart și le dă cu virgulă. Precizie de zecimale. Dacă crezi asta, crezi și previziunile lui Cîțu de creștere economică.
Trebuie să crezi, pentru că e știință. Și următoarea operațiune în care vom fi târâți e războiul cu puterea soarelui. N-a fost nimeni pe Soare, doar presupunem ce-l face să dogorească într-o zi mai tare, în alta mai ușor. De ce are explozii solare. Dacă am ști, am putea prezice cu aceeași precizie de zecimale cât de cald o să fie săptămâna viitoare. Dar nu putem. În schimb „experții” i-au convins pe politicieni că îl pot contracara, dacă toți oamenii se unesc și opresc vacile să mai emită gaze pe sub coadă.
Ce e totuși bine e că avem o direcție. Pentru că ecologismul politic (a nu se confunda cu dragostea de natură) s-a bătut într-o vreme cu „încălzirea globală”. Până s-a constatat că se făcea mai frig, nu mai cald. Așa că i-au schimbat numele în „schimbare climatică”. Asta e genul de profeție, care se confirmă în orice direcție. E secetă? iată dovada. Sunt inundații? iată dovada. Ninge prea mult? tot clima e de vină. Nu e zăpadă toată iarna?… ați prins ideea. E ca predicțiile lui Nety: „berbecii vor avea azi o zi plină de neprevăzut, iar balanțele se vor simți obosite spre seară”.
Din păcate, aceste farse vor avea un impact uriaș asupra vieților noastre. Și vor canaliza energiile politicienilor în noi campanii de represalii la adresa populației. Pe scurt, războiul cu vremea de afară îl va prelungi pe cel împotriva virușilor sezonieri. Și acolo ai un obiectiv imposibil de atins: virușii sunt de ordinul trilioanelor, o puzderie mai mare decât stelele din galaxie. Imposibil de stârnit.
Dar vii cu un test, care găsește preponderent oameni sănătoși și-i declară bolnavi. Iar cei care sunt bolnavi au aceleași simptome cu ale altor boli despre care spui că au dispărut. Și vii și cu leacul. Ceva grozav, care te ajută să ai forme mai ușoare ale bolii pe care ai avut-o și n-ai simțit că o ai. Doar că trebuie să faci 4 injecții într-un an. Și cum verifici că funcționează? Păi dacă faci boala, te bucuri că n-ai murit, că puteai să faci „forme mai grave”. Dacă mori, e coincidență. Oricum, statistic nu poți verifica o varianție pentru ceva ce e deja zero virgulă ceva înainte de leac, că e în marja de eroare. Deci schema e absolut genială!
La fel și cu încălziștii. Nici aici n-ai cum verifica teoria cu vacile bășinoase și centrala de la Cernavodă. Dar poți cere același gen de eforturi de la populație și pentru acest nou hei-rup. Îi dresezi să stea cu ochii pe grafice de temperaturi pe glob, emisii de dioxid de carbon (respirați mai cu grijă), de metan… Cum au învățat să aibă palpitații la „indici” de gripați fără simptome la ei în oraș, vor deprinde și acest hobby.
E o schemă perpetuă, de care se vor lega foarte multe operațiuni ale Agendei 2030. Și, mai ales, care va fi combinată cu accelerarea migrației pe glob. Nu vor mai fi refugiați de război, vor fi refugiați climatici. Trebuie să-i primești, altfel nu crezi în știință. Pregătite pe recepție să intre în schemă sunt aceleași organizații ale globalismului. Forumul Economic de la Davos:
ONU
Dar și Banca Mondială, care anunță să ne pregătim pentru început pentru 140 de milioane de refugiați climatici. Pe lângă aceștia, toată populația Siriei, de vreo douăzei de milioane, a fost pistol cu apă.
Victor Grigore
