A venit, în sfârșit, prima duminică după două luni cu bisericile închise! O zi în care credincioșii au fost ținuți preponderent tot în afara ei, dar măcar au putut participa din curte sau de pe trotuar la slujbă. A fost și prima slujbă de după primul Paște la care românilor li s-a interzis să participe – eveniment, pe care îl frecventau din inerție, s-ar părea.
Bucuria a fost știrbită de zelul oamenilor de ordine, care verificau ca niște taxatori de bilete intrarea pe poartă. Fără botniță, așa a arătat pentru mine momentul:
Dincolo de senzația personală, momentul are sociologic o valoare mai mare decât un sondaj. Măsoară ceva mai precis decât numărul firav al celor veniți la protestul din Piața Victoriei. Doar referendumul familiei ne-a mai oferit această privire în profunzimea mentalității românești contemporane.
Pentru că realitatea crudă e că n-a existat nici pe departe un val popular, care să arate că românii au trăit cu un dor mistuitor de cele sfinte. Că i-a durut și revoltat acel paște trist și întunecat din fața televizorului. Prezența estimez că n-a fost sub media duminicală obișnuită, dar nici mult peste. Cât înseamnă în procente, mi-e imposibil să zic
S-a vehiculat într-o statistică un 30% ziși „creștini practicanți” – doar pentru că ștacheta era fixată jos de tot, la cel puțin o dată pe an prezență. Iar românii o bifau (în procent mult peste al rușilor, de pildă, devenind cea mai mare biserică ortodoxă) tocmai cu acea noapte de Înviere. Fără ea, prezența săptămânală cădea undeva pe la un 3%. (Nu știu când s-a făcut și ce precizie are estimearea asta.)
Chiar dacă procentul nu e chiar așa alarmant, cred că trebuie să ne asumăm o concluzie. Întocmai ca anti-creștinii foarte vizibili pe internet și în presă – care sunt o ultra-minoritate – și creștinii implicați sunt o minoritate în România lui 2020.
Ambele sunt două minorități, între care există o majoritate largă – poate 70-80% de indiferenți. Aceștia nu trăiesc după calendarul sacru, ci după nevoile stomacului și ale ghidului TV. Pentru ei, interdicțiile n-au fost înregistrate ca o persecuție religioasă, abia dacă le-au luat în seamă. I-ar fi revoltat doar închiderea sau scurtarea programului supermarketurilor. Poate și ceva închideri de televiziuni.
Sigur, există și factorul fricii. Oamenii au fost terorizați, supuși unui șoc psihic. Sunt de apreciat cei care s-au putut rupe și dezmetici din acest bombardament al panicii. Enoriașii au o medie de vârstă ridicată și, fiind în niște grupe de risc, pot fi scuzați dacă se tem. Dar „ochiometric”, nu bătrânii lipseau din curtea bisericii. Erau tot aceleași persoane ca alte dăți.
Așadar, în doar trei decenii, România a trecut de la o țară majoritar creștină, la o țară cu minoritate creștină. Nu vă bucurați, pentru că legile de protecți și privilegiile „minorităților” nu i-au apărat niciodată pe creștini, nicăieri unde aceștia le-au adoptat. O reușită spectaculoasă a „modernizării” țării, izbutită în comun de capitalismul consumerist, televiziuni și școală.
Același „progres” în ale secularizării, cu schimbarea din majoritate în minoritate s-a mai petrecut și în Occidentul, spre care alergăm cu limba scoasă. Tot în vreo trei decenii, cam din anii 60. După care i-au urmat, în oglindă, două fenomene. Primul a fost prăbușirea demografică, cu o explozie a divorțurilor. Al doilea a fost transformarea din majoritate în minoritate și din punct de vedere etnic. Adică înlocuirea. Mai avansat în marile orașe, în curs de îndeplinire și în restul localităților.
Mărturisesc că visasem această redeschidere a porților bisericilor, ca pe un moment de mare efuziune populară. O mulțime de oameni mai mare și decât într-o noapte de Paște, că doar e ziua și am stat destul în case. Un protest tăcut față de abuzul politicienilor. Ceva, care să mute slujba în stradă, spre groaza posedaților, care au putut gândi asemenea măsuri. (E drept, eu și la referendum am crezut că va fi un val popular.) Măcar cum s-a întâmplat în Muntenegru. Mă uit acum cu și mai mare tristețe la imaginile de acolo.
De fapt, îmi imaginasem că toți românii vor simți această zi ca pe versurile lui Grigore Vieru, în care descria sfârșitul calvarului sovietic, cu deportările și persecuțiile religioase la adresa românilor basarabeni. Atunci erau ateii comuniști din vechea generație, acum sunt alții mai modernizați. Dar parcă sunt scrise în 2020, pentru această zi:
„Reaprindeţi candela-n căscioară
Lângă busuiocul cel mereu
Degerat la mâini și la picioare
Se întoarce acasă Dumnezeu.
Doamne, Cel din slăvile creştine
Ce păcate oare-ai săvârşit
Că Te-au dus acolo şi pe Tine
În Siberii fără de sfârşit?
Toate le ierţi, Doamne de sus, cu blândeţe măreaţă,
Chiar şi pe cei care Te-au dus în Siberii de gheaţă…
Frigul ninge şi pustiul plouă,
Degerată-mi este inima.
Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul şi lumina Ta.
Doamne, intră şi-n a mea chilie
Şi-amândoi, răniţi şi îngheţaţi
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi.”
Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei
Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei
Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou
Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele
Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar
Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter
Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate
Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods
Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc
Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american
Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești
Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei
Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni
Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus
Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007
Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa
Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină
Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor
Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?
Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice
Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile
Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie
Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese
Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale
Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere
Fundătura ateismului
și a relativismului moral
Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă
Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea
Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.
Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România
Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc
În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere
Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie
Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio
Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare
Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice
Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică
Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri
În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat
Statul
făptașul neidentificat al crizei
Piața Universității
o părere la 30 de ani după
Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit
Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa
Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale
Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor
Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât
Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial
FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci
Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”
Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții
Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime
Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora
Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș
Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA
Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei
China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic
Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat
Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei
Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei
Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului