Esența spirituală a înfruntării

Revin la o idee subliniată de mai multe ori. Există o ierarhie a confruntărilor în asaltul dat asupra omului în aceste timpuri, fie că ele sunt sau nu vremurile din urmă. Căci pentru orice om sfârșitul lumii vine oricum, măcar prin propria dispariție.

În planul cel mai de sus, e un război duhovnicesc. Ne referim mai rar la el, pentru că e și cel mai intim, simultan mai evident și mai profund. Dar trebuie mereu avut în vedere. Sub el, e bătălia pentru civilizația construită de creștini, un război de natură culturală, al cărui câmp de dispută sunt mentalitățile, mitologiile, artele, stilul de viață, peisajul antropic al orașelor, supraviețuirea civilizației țărănești, transformarea tradițiilor.

Oamenii percep instinctiv frumusețea și colțurile de natură ca ancore și insule de rezistență, în timp ce artificialul și urâtul (sub scuza funcționalului, a eficienței) sunt semne ale unei ofensive mașinale. În mod similar, solidaritatea spontană a umorului curat e în contrast cu vulgaritatea. Simțul poetic se opune abrutizării și depersonalizării omului-clonă, fără gânduri și emoții proprii. Estetica și stilul nu sunt simple decorațiuni ale civilizației, ci forma în care e trăită.

Sub aceste sfere ale veșniciei și duratelor lungi, ale dăinuirii prin creație continuă, e spațiul ideilor. De unde își trag seva filosofiile, care ghidează gândirea și ideologiile, în care sunt schematizate direcțiile acțiunii politice. La fel ca palierul spiritual, cel demografic e de obicei discret în substrat, dar tot esențial și indispensabil. E un dat antropologic, pe care nu îl luăm în seamă decât când e tulburat, la fel cum luăm de la sine înțeleasă existența rudelor apropiate și le percepem abia absența ca o catastrofă.

Am putut vedea în pandemie că războiul anti-oamenilor poate viza chiar fondul biologic al ființei, prin cele mai absurde recomandări pseudo-științifice. Dar împletit cu diabolice atacuri simbolice în adins țintite: Ca interzicerea participării la slujba de Înviere, slujbele cu „distanțare” supravegheate de jandarmi sau icoanele date cu dezinfectant. Altminteri, asaltul e difuz, prin transferuri de populație, chimizarea alimentației, medicii transformați în vânzători de medicamente, tolerarea sau legalizarea drogurilor, banalizarea avortului. Iar tehnologia e aptă să ofere felurite alte surprize, de la organismele modificate genetic, carnea produsă în laborator, arme genetice și biologice, feluri inedite de asalt asupra trupului.

Încleștarea pentru putere, la nivel geopolitic și între partide nu e irelevantă, dar e inferioară palierelor de mai sus. Deseori, e doar o interfață vizibilă, operată de marionete ale unor centre de putere reală dar din umbră, economică și informațională. Ambele ar trebui să fie subordonate politicii, care să urmeze țelurile benefice popoarelor, dictate de sferele spirituale amintite mai sus. Dar ierarhia devine răsturnată și oligarhia, mai ales cea bancară, dictează mișcările politice, iar serviciile de informații joacă direct prin politicieni sau făcând afaceri. Aceiași păpușari au controlul presei, prin care sunt modulate emoțiile colective, simpatiile și antipatiile electorale, prioritățile agendei publice.

iadul din paradisul fiscal

Săpăturile în arhiva Epstein (atâta cât a fost lăsat la discreția publicului) scot la iveală indicii din cele mai deconcertante. Sunt fire care arată implicarea rețelei operate de Mossad în mari evenimente geopolitice, în marea finanță bancară, în manipularea, dacă nu chiar controlul tehnologiei din spatele Bitcoin, în contracte de stat ale industriei de armament, în Hollywood, în marile universități și cele mai avansate firme de tehnologie și spionaj, în exercițiile de dinaintea pandemiei.

Unii au fost preocupați de latura sexuală a întregii afaceri. Ceva care merge de la prostituție, la manipulare și abuzuri cutremurătoare. Relațiile erau complicate, erau mai multe femei adulte, care participau voluntar, fiind plătite. Câteva îi scriau mesaje de dragoste lui Epstein, una îl numește amuzată „sugar daddy”. (Expresie greu de tradus, care înseamnă cineva care întreține cu bani o amantă.) Nu toate participantele erau traficate, unele erau amăgite sau atrase de perspectiva unei cariere în modă sau film.

Alții s-au concentrat pe aspectele cele mai șocante, grotești, legate de abuzul minorilor. Deocamdată, acele aspecte sunt mai greu de probat. Se bazează mult pe folosirea suspectă a unui limbaj codat, în care miliardarii s-ar referi la mâncăruri în contexte ciudate, ca să spună altceva. Nu voi intra în acea zonă deocamdată. Dar presupunerea e că ar fi legată de ritualuri oculte, nu de simple materiale de șantaj.

Cercul de spionaj și proxenetism la nivel înalt avea manifestări mistice neașteptate. Chiar locul unde se desfășurau cele mai ferite dintre întâlniri avea nume semnificative. Insulele se aflau într-un climat tropical paradisiac, la sud est de Florida și Cuba, cu ape de turcoaz și plaje cu nisip fin. În „paradisul fiscal” off-shore ironic numit Insulele Virgine Americane (învecinate cu cele britanice).

Cele două insule de pe care opera Epstein purtau ambele numele unor apostoli. Cea mare era Saint James și cea privată, care îi aparținea lui Epstein, Little Saint James. În vecinătate, mai există două insule mai mari, Saint Thomas și Saint John.

Din cei 12 apostoli, patru erau două perechi de frați aleși dintre pescari. Andrei, întâiul chemat era fratele lui Simon Petru, decanul de vârstă al grupului. Iacov cel Mare și Ioan, evanghelistul, erau fiii lui Zevedeu. Mai exista între ei și un alt Iacov, mai tânăr (Little James), numit și „ruda Domnului”. Cel mai probabil, ultimii trei erau înrudiți cu Fecioara Maria, fiind un fel de veri.

Pe insula care îi poartă numele acelui ucenic mai mic (Little James), era și misterioasa construcție, care pare a imita moscheea construită în Ierusalim pe locul Templului. E și cea care împiedică reconstrucția. (În sens metaforic, reconstruirea templului ar fi și un deziderat masonic.) Construcția de pe insulă era, oficial, un pavilion muzical. A fost vopsită în dungi albastre pe fond alb și domul auriu a fost dărâmat la o renovare.

Vaticanul, în pânza de păianjen

În decembrie anul trecut, a apărut o filmare cu un tur al vilei de pe insulă. Într-o încăpere era înrămată și această poză cu Ghislaine Maxwell și Jeffrey Epstein primiți în audiență de Papa Ioan Paul al II-lea. (Între timp, sanctificat de catolici.) Nimeni nu știe când a fost făcută poza.

În tona de mesaje dezarhivate de ministerul Justiției sunt și unele cu subiecte religioase. Doi prieteni îi trimit lui Epstein bancuri cu Iisus, unul din ele chiar blasfemiator. Unei persoane, posibil una din fetele, pe care încerca să le manipuleze emoțional, Jeffrey îi trimite un mesaj în care îi spune că se roagă și se pretinde creștin.

Cu alți amici, e amuzat de o controversă ivită la vizita Papei Francisc în Israel, legată de limba aramaică sau ebraică vorbită în vremuri biblice. Cuiva, căruia FBI i-a protejat identitatea (cel mai probabil un catolic), Epstein îi trimite un link cu acest articol din Washington Post, la care adaugă distrat de pălăriuța papei: „băiatul tău, cu tichie de evreu”.

(Papa Francisc purta la gât o cruce specială, de care am scris cândva un articol.)

În setul recent de documente, apare și o febrilă corespondență cu fostul consilier strategic al lui Donald Trump, Steve Bannon. Presa de stânga scrie că acesta ar fi încercat să îl coopteze pe Epstein într-o intrigă, prin care să îl răstoarne pe Papa Francisc. Vederile celor doi erau opuse ideologic. Cel puțin în public, Bannon era un conservator naționalist, în timp ce Papa Francisc era un progresist pro-migrație, deschis spre problematica LGBT și ecumenist până la colaborarea cu alte religii.

Bannon dorea să folosească lansarea unei cărți scrisă de un ziarist francez despre scandalurile sexuale de la Vatican. Cartea „În dulapul Vaticanului” e de natură „să îl dea jos pe Francis”. La care adăuga propria listă de ținte: „soții Clinton, Xi și UE”. Interlocutorul din mesaje e presupus de presă a fi Epstein, dar nu e clar de ce i-ar fi fost acoperit numele de autorități. Deci ar putea fi altcineva.

un e-mail tulburător

Intrigile cu politicieni și ierarhi sunt mai puțin importante, chiar dacă interesează presa. Între mesajele dezvăluite sunt mai multe șocante. Două mi-au atras în mod special atenția. Unul e un fel de jurnal de 32 de pagini al suferinței unei victime, care pare să fi născut sub controlul traficanților. Conține imaginea unei ecografii, poezii și gânduri de-a valma:

„Era așa frumoasă. Era perfectă. Nu pot să mă adun să scriu ce s-a întâmplat. Sunt distrusă. Nu am avut decât 10, 15 minute să o țin în brațe și mi-au luat-o. E a mea! O vreau înapoi!! (sunt) distrusă!”

În 2011, un schimb bizar de e-mailuri are loc între Jeffrey Epstein și una sau două persoane cu identitate protejată de FBI. Jefrey începe prin a scrie:

„(…) a spus că a simțit prezența lui Dumnezeu lângă ea când era în pat… Ea știe că Iisus veghează asupra ei și că a ajutat-o să își salveze viața…. Whoops”

(Cineva îi răspunde): „Ar trebui să te îmbraci în el când o vezi”.

(Jeffrey Epstein răspunde): „Desigur, trucul cu OH Iisus, vin”.

E foarte greu de interpretat un asemenea schimb de mesaje în contextul respectiv. Un controversat preot din Statele Unite a speculat că ar putea fi parte dintr-un ritual satanist de programare a minții. În care victima e reprogramată mental să treacă de partea răului de agresori, care se costumează în personaje, iar cel care o salvează e cel îmbrăcat în diavol. E doar o speculație, ce nu se poate proba în clipa de față.

Am ezitat dacă să arăt acest mesaj care, cu siguranță, poate să tulbure și poate e interpretat eronat. În general, e mai de folos creștinului să se ocupe de păcatele sale, decât să le examineze pe ale altora. Totuși, în acest caz poate evidența răului în lume, la nivelurile de vârf ale puterii, e de natură să fie un șoc pentru o societatea adormită. Ca la exorcizările evanghelice, chiar răul mărturisește puterea numelui lui Dumnezeu.

o predică aspră despre prezentul românesc

Fundătura modernității nu e una ce se poate rezolva electoral sau prin lideri providențiali, fiind mai de adâncime. Însăși ideea de bine și de rău ne e dată gradual în istorie prin revelație divină, înscrisă în sistemul de valori religios. Se amăgesc cei care cred că ea poate fi dedusă din propria judecată, ușor de corupt de propriile interese și slăbiciuni.

Ca dovadă, cei neduhovnicești au acceptat anormalitatea ca normalitate și semn de progres, dacă a fost ambalat în așa zisa „știință”. Se găsesc unii să apere sau să ridice din umeri la coruperea de minori. Onestitatea și discernământul modernilor s-a văzut în acceptarea senină a genocidului din Gaza, în susținerea pentru înarmare și prelungirea războiului din Ucraina.

Voi lăsa la final predica aspră a părintelui Macarie Banu, de la schitul Oituz, un luptător împotriva ecumenismului, care e dimensiunea mistică a ideologiei guvernării mondiale. Părintele vorbește despre temelia de adevăr a Bisericii, pe care trebuie să se așeze societatea. Realitatea de la care pornim e că prea puțini sunt conștienți de importanța apărării dogmei ortodoxe și de trăirea unei vieți îmbisericite.

Fără acest ax central, suntem atrași de iluzia fericirii și ne risipim în virtual, în bătălii politice amăgitoare. Fără întărirea de credință, suntem înfrânți și în bătăliile lumești sau nu avem nici discernământul să le recunoaștem importanța sau curajul de a le apăra.