Dumnezeu e tăria mea – Formaţia Rugul Aprins

Am auzit această melodie cu totul întâmplător într-o emisiune de umor făcută de băieţii de la Kamikaze la radio şi mi s-a părut că sună absolut impresionant. Cei care cântă sunt o formaţie care îşi spune Rugul Aprins, iar cei din sală cel mai probabil enoriaşii din satul Toflea (pe undeva prin Moldova, lângă Adjud).
Cultul penticostal e foarte popular în rândul romilor, realizând, spre lauda lor, o activitate misionară susţinută în rândul unor comunităţi dificile, evitate sau tratate cu suspiciune de clerul şi comunităţile ortodoxe. Dacă mulţi se vor bucura să îi vadă pe romi pocăiţi, eu mă bucur să îi văd cântând un fel de gospel. Visez în continuare la clipa când aceştia vor renunţa la manele pentru jazz şi soul, dar asta e deja o fantezie.
Grupul muzical condus de Vasile Oprea şi-a luat numele Rugul Aprins, cu referire la episodul biblic al misteriorului foc care arde dar nu se mistuie, arătat lui Moise. Cel mai probabil, adepţii penticostali nu au avut ştiinţă când au ales denumirea de foarte importanta mişcare religioasă şi politică, desfăşurată în primii ani ai ocupaţiei sovietice.
Iniţiatorul mişcării originale Rugul Aprins, apărută în sânul bisericii ortodoxe, a fost gazetarul Sandu Tudor, introdus în monahism de părintele Cleopa. Proaspătul călugăr Sandu Tudor a intrat în contact cu patriarhul Kievului, refugiat în timpul războiului în România încă liberă. Din cercurile acestuia, Sandu Tudor a aflat despre isihasmul rus, o mişcare spirituală în sânul monahismului, ce practica rugăciunea inimii (“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”), rostită în gând necontenit printr-o tehnică meditativă şi de control al respiraţiei, împreună cu un regim de viaţă foarte strict. Mişcarea aceasta mistică a evoluat spre o formă de rezistenţă spirituală, prin credinţă, în faţa comunismului ateu. Era o formă de luptă ce se desfăşura simultan cu rezistenţa armată din munţi, dar cu alte arme.
Această mişcare spirituală a adunat în jurul ei elita mirenilor şi monahilor ortodocşi, ajungând la o mare emulaţie intelectuală. Au participat la întrunirile clandestine ale Rugului Aprins: Vasile Voiculescu, Mircea Vulcănescu, Dumitru Stăniloae, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Anania, Andrei Scrima, Sofian Boghiu, Adrian Făgeţeanu. Toţi au fost închişi perioade îndelungate, Mircea Vulcănescu şi Sandu Tudor chiar murind în închisoarea de la Aiud.