Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Cum poți ajuta această pagină să se dezvolte

De ce nu există esoterism creștin. Rostul parabolelor

Nu există „esoterism creștin”, cum nu există „magie albă”, vrăjitoare care fac bine moșmondind vorbe într-un decor cu iconițe, cruciulițe, lumânări și bețigașe parfumate. Cum nu există nici „masoni patrioți” (or fi fost pe vremea pașoptiștilor, când nu aveau destulă informație la dispoziție ca să știe că, după ce sunt puși să distrugă vechile imperii și să facă secularizarea, li se va da să distrugă și popoarele și credințele. Acum ar trebui să fie ușor să se lămurească în ce se bagă, din surse deschise.)

Ortodoxia are taine și încă mari, peste puterile de cuprindere ale celor mai mari teologi și preoți. Dar nu are secrete pentru inițiați. Tot ce se învață în facultățile de teologie și ce se petrece dincolo de ușa altarului e disponibil oricui în librării, biblioteci și pe internet. Fără coduri secrete, fără parole șoptite la ureche, exact cum au fost „instrucțiunile inițiale”:

„Și în același timp, adunându-se mulțime mii și mii de oameni, încât se călcau unii pe alții, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.
Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască.
De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină; și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri.” (Luca 12: 1-3)

Și atunci, de ce le vorbea în pilde? De ce îi privilegia pe ucenici? Ba chiar părea că îi văduvește pe alții de informații. Păi unde-i democrația?

„El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă.” (Luca 8:10)

Folosirea parabolelor are roluri multiple. Ele sunt crâmpeie de viață, făcute să înfățișeze misterul. (Am bănuiala că toate s-au petrecut aievea cândva, nu sunt simple născociri în scop didactic.) Orice alt mijloc ar fi fost neputincios ca să vorbești despre Dumnezeu, lumea de dincolo, despre rostul creației. Nu e cu putință nici prin demonstrații logice, nici construind sisteme filosofice, nici încercând experimente științifice. Despre sensul vieții nu vorbește decât viața însăși. Chiar într-un mod izbitor, uneori, cu valoarea evidenței, dar imposibil de comunicat și altuia, care nu a trăit momentul în același fel.

Simpla declamare de porunci, dezvăluire de „dedesubturi” ar fi fost ca și cum ai repovesti în proză o poezie sau cum ai relata un sărut. E neputința de care s-au lovit toate sistemele politice și de gândire, care au încercat să raționalizeze existența. Aceeași metodă aplicată metafizicii duce la trivializare, la o divinitate pe măsura minții noastre. Credințele nu se pot exprima decât prin mit și parabolă, altfel rămân simple teorii, punct mort în care le readuce și opera de demitizare prin raționalizare.

Contextul în care Iisus ascundea de urechile fariseilor și cărturarilor sensul parabolelor era limpede. Ei aveau deja propria lor învățătură esoterică, preluată de la cultele păgâne ale Babilonului. Alegerea lor pentru necurăție era deja făcută și nu erau oricum interesați să asculte învățătura dumnezeiască. Orice ar fi auzit, ar fi pervertit într-o copie pe care s-o pună vrăjitorește în slujba propriilor ambiții malefice. Ar fi luat forma și i-ar fi golit conținutul, ar fi folosit-o tot cu intenția de a stăpâni peste alți oameni și de a înșela.

La propovăduirea lui Hristos au existat trei reacții. Cei care au crezut, I-au urmat și s-au făcut ucenici ai Săi, devenind creștini. Cei care au respins-o violent, s-au făcut prigonitori înverșunați ai Săi și ai ucenicilor Lui, adică ai Bisericii. La mijloc, a rămas masa mare a indiferenților, care au auzit fără să fie mișcați. Dar vedem că, în ceasul procesului, neutralitatea n-a mai existat și gloata indiferentă a devenit cu nesaț prigonitoare.

După ce creștinismul s-a fixat ca religie așezată, a apărut o nouă paletă de indiferenți și așa ziși neutri. Ocultiștii fac parte din acest curent de tip sincretic, care nu se exprimă pe față ca ostili creștinismului. Ei pretind că Îl respectă pe Iisus, ca pe „un mare profet”, „un învățat”, „un înțelept” între atâția alții. Se folosesc de vorbele Sale, ajunse la ei grație existenței cultului creștin, pentru a eroda însuși creștinismul. Unii îi mai și adaugă spuse și fapte chiar batjocoritoare, din așa zise scripturi apocrife, născocite mai recent sau mai demult, de alți „inițiați” din afara Bisericii. Ba alții merg cu nerușinarea și mai departe, pentru a-L caricaturiza ca „un mare inițiat”. Chipurile, în timpul fugii din Egipt, pruncul Iisus avea nevoie să primească cine știe ce învățături secrete, de la religiile mai vechi, deci dintr-o sursă la care ocultiștii ar avea acces în cercurile lor inițiatice.

Sincretismul, adică punerea împreună a unor crâmpeie din religii diferite, e trăsătura cea mai importantă a spiritualității de tip New Age. În ghiveciul lor de credințe și superstiții, Iisus Hristos ajunge să fie în rând cu Osho, Krishnamurti, Apoloniu din Tiana, Buddha, Zalmoxe sau Mahomed. De la fiecare, ia fiecare ce-i place și promite să-ți dezvăluie „adevărata spiritualitate”, adevărata tehnică, nu „ce au ascuns popii”. Și inevitabil, acești „neutri” „liber-cugetători” ajung, la fel ca vechii neutri din timpul răstignirii, să se dezvăluie a nu fi neutri deloc. Pentru că mai devreme sau mai târziu își arată adevărata față și încep să atace frontal Biserica.

De ce îi deranjează? Pentru că acolo sunt cei care nu cred că Iisus Hristos a fost un profet între alții, ci Fiul lui Dumnezeu. Și acolo sunt cei care au o învățătură precis formulată într-un crez și experiența multi-seculară a luptei cu ereziile. Dacă spunem despre creștinism că e exoteric, adică deschis tuturor, nu înseamnă că nu există diferențe de cunoaștere între creștini. Categoric, ce știu eu e puțin pe lângă ce știe un călugăr oarecare și infim pe lângă ce au știut părinții filocalici. Și cu siguranță vor mai urma generații de creștini cărora să li se descopere din sensurile evanghelice încă neînțelese, poate chiar viziuni profetice. Dar în profunzimea învățăturii creștine, nu pe lângă ea și spre lămurirea creștinilor, nu ținută la secret de ei.

Ce poate fi mai jignitor pentru persoana iubită, decât să îi spui sau să îi arăți că e „ca oricare”!? Ori tocmai asta e învățătura de temelie a esoterismului și școlilor sincretiste.

Dacă învățătura lui Hristos ar fi fost lăsată în grija celor căldicei, a filosofilor neutri, care analizează tot și nu aleg nimic, acum s-ar fi știut despre ea la fel de puțin cât știm despre Pitagora, Heraclit sau Parmenide. Lovirea în creștinismul organizat ca biserică nu are ca scop eliberarea de o formă împietrită, prea convențională. Ci reducerea religiei la simplă filosofie, cu totul contrar poruncii de instituire a unui cult cu practici precise:

„Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,
Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Matei 28: 19-20)

Victor Grigore

evadare.ro
January 28th, 2024
Mai multe despre: Spiritualitate

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact