episodul 6 (sau înapoi la cuprinsul serialului)
La 9 martie, bursa de la New York își începe prăbușirea, de la nivelul istoric de aproape 30.000 de puncte. A fost cea mai rapidă prăbușire din istoria ei, depășind-o chiar și pe cea de la marea recesiune din 1929. De atunci, televiziunile au pulsat doar latura emoțională și au insistat pe aspectul medical, pe frica de moarte, ușor de vândut unei generații de „fulgi de zăpadă”, despriritualizate și cu un cult al trupului și comfortului. Dar ce a uimit a fost decizia coordonată de a închide brusc economiile lumii, într-un elan sinucigaș.
S-ar fi văzut, oare, cât de dependent e restul omenirii de producția (sistată) din China? Sau s-ar fi văzut adevăratele dimensiuni ale dezastrului unei economii bazate pe iluzii și pariuri? Care erau șansele ca oamenii să mai fi acceptat în 2020, pachete și mai mari de salvare a băncilor, corporațiilor și fondurilor de investiții, cu bani de la buget, ca în 2008? Dar, așa, când liderii lumii au apărut pe ecrane și au spus răspicat că „suntem în război”….
Pretextul e că nimeni nu mai muncește. Ceea ce, într-adevăr, poate distruge nenumărate afaceri și destine, pe lângă ele. Dar la momentul când s-au anunțat primele măsuri, vorbeam doar de zile sau săptămâni de inactivitate. Orice om cumpătat ar trebui să poată rezista unui scurt episod neprevăzut de întârziere a plăților. Nu și societățile economiei „pe datorie”, a căror fragilitate structurală am explicat-o mai sus. A se compara cu trăinicia sistemelor tradiționale. Nicio persoană și nicio firmă n-ar trebui să se considere pe buza prăpastiei pentru că încasările îi întârzie câteva săptămâni. Realitatea e că 69% din americani au mai puțin de 1.000 $ în economii. De asemenea, 80% dintre americani trăiesc de la o leafă la alta. Și vorbim de una din cele mai prospere țări de pe glob! Aceste cifre singure ar trebui să ridice semne de întrebare fie asupra eficienței sistemului capitalist actual, asupra polarizării pe care o creează, fie asupra iresponsabilității pe care o cultivă cultura creditului.
Te-ai aștepta, totuși, ca managerii companiilor să fie ceva mai prevăzători. Cu greu se poate justifica necesitatea ca mega-afaceri să alerge la stat pentru miliarde de dolari, doar pentru că nu au încasări timp de câteva săptămâni. Dar, dacă închiderea forțată a vieții economice va fi prelungită pe termen nedefinit, într-adevăr, greu va rămâne piatră pe piatră din multe firme, oricât de prudent ar fi fost ele gândite.
Măsurile luate de statul american (imitat de celelalte țări, după posibilități) sunt într-o cascadă de panică. Ele sunt abia la început, deci consemnez doar câteva:
Prin achiziția de ipoteci (credite imobiliare), Fed devine și cel mai mare investitor imobiliar din lume. Nu în sensul că deține case și încasează chirie; dar dacă deține obligațiuni garantate cu ipoteci, indirect, e același lucru. Din piața îndatorată, de 15,8 trilioane a ipotecilor americane, Fed are în bilanțurile lui deja 1,8 tlrn. Multe provin de la precedenta criză, când a salvat două mari fonduri imobiliare, care dăduseră credite după criterii impulsionate de „corectitudinea politică”. Adică ajutaseră să ia credite și persoane fără venituri sigure, doar pentru că aparțineau unor minorități. E o situație, la care am putea medita: fabricând bani „din nimic”, chipurile din considerente sociale și de criză, băncile (de stat și private) ajung proprietare pe active palpabile, pe care le „recoltează” tot în vremuri de criză.
Este o cale, pe care au încercat-o și alte economii, care au făcut experimente monetare. Japonia are o problemă demografică: bătrânii ei sunt cei mai longevivi, iar tinerii nu fac destui copii. Pentru prima dată în istorie, în Japonia se vând mai multe scutece de adulți decât de bebeluși. Am amintit deja că ordinea firească ar trebui să fie întâi economisire și apoi creditare. Tot în ordinea firească a naturii, tinerii ar trebui să fie creditați, iar bătrânii, creditori. O anomalie, semnalată mai sus, e că tocmai națiunile longevive, cu prăbușire demografică, sunt cele mai îndatorate, în contrast cu națiunile tinere, cu natalitate mare. Japonia a încercat să trucheze acest flux natural, prin politici monetare. Rezultatul au fost decenii de stagnare și aducerea Băncii Centrale în postura de proprietar în economie. Banca Japoniei a ajuns în top 10 acționari în jumătate din firmele din țară.
În cazul Americii, intervenția pe fondul crizei ridică și probleme politice. Anterior, Donald Trump se lăuda cu creșterea bursei și își freca palmele la gândul că l-ar întâlni pe Bernie Sanders în finală, un populist socialist. Acesta propunea, între altele, ștergerea datoriilor la creditele școlare – care reprezintă 1,6 trilioane de dolari. În mod normal, propunerea ar fi trecut drept neserioasă: nu e vina muncitorului, că altul s-a îndatorat pentru o diplomă inutilă. Dar, acum, dacă punem în balanță asta cu ajutoarele, mai mari, promise firmelor, nu mai pare chiar scandaloasă. De fapt, cum ai putea s-o mai contești cu argumente de ordin moral!?
Așadar, măsurile băncilor centrale, ne duc treptat mai aproape de socialism. Fie prin indirecta naționalizare. Fie prin lărgirea programelor de asistență. Ca să ironizeze nesăbuința unei atare politici, economistul liberal Milton Friedman a inventat formula „bani din elicopter”. Decidenții de azi o aplică, de parcă ar fi fost o recomandare, nu o glumă.
Până acum, intervenționismul era cerut de demagogii de stânga. Acum el e solicitat de capitaliști, care iau ca alibi complicitatea maselor înspăimântate. Sunt încurajate pachetele directe de ajutor, fără să se întrebe cineva, cum ar putea ca ele să vină tocmai de la cel mai mare datornic al lumii. Sunt promise amânări la plata ratelor, care să facă „digerabile” viitoarele pachete compensatorii acordate băncilor, din îndatorarea suplimentară a țărilor. Dacă ați privit graficele de mai sus, înțelegeți că „găurile” lor sunt incomparabile cu dările, de care ar putea fi păsuiți oamenii simpli, care în final ajung să achite nota.
Alte trucuri propagandistice caută țapi ispășitori pentru penurie, cum ar fi „speculanții”. Desigur, se referă la cei mărunți, de mărfuri necesare, nu la cei financiari. Soluția sugerată: controlul prețurilor. Altă metodă garantată pentru a crea penurie, cozi și sărăcie.
Rezumat: măsurile propuse sunt exagerate, și au alte obiective decât asistența socială într-un scurt moment de dificultate. Ele constituie o metodă de redistribuție a bogăției, care vine în interesul marilor speculatori.
Dacă ați avut răbdarea de a citi până aici (mă înclin!), aveți cu siguranță o serie de întrebări. Cum ar fi: OK, am înțeles că lumea e supra-îndatorată și nu mai poate continua pe același sistem. Dar,
Ca să răspundem la aceste întrebări, e nevoie să cunoaștem puțină istorie, din care vom înțelege cum s-a format sistemul financiar, cum funcționează și în ce direcții se poate transforma.
(continuare: episodul 7, sau înapoi la cuprinsul serialului)
Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei
Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei
Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou
Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele
Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar
Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter
Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate
Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods
Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc
Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american
Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești
Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei
Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni
Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus
Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007
Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa
Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină
Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor
Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?
Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice
Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile
Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie
Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese
Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale
Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere
Fundătura ateismului
și a relativismului moral
Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă
Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea
Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.
Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România
Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc
În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere
Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie
Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio
Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare
Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice
Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică
Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri
În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat
Statul
făptașul neidentificat al crizei
Piața Universității
o părere la 30 de ani după
Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit
Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa
Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale
Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor
Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât
Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial
FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci
Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”
Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții
Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime
Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora
Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș
Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA
Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei
China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic
Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat
Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei
Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei
Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului