Sentimentele te pot băga 3 ani la pușcărie

Articolul de mai devreme, despre cum experții DSP împing populația spre obezitate, nu ar mai putea apărea potrivit noii legi, votate ieri de Senat. Sau aș putea să-l public, dar mă bagă la pușcărie între 6 luni și 3 ani. Pentru că un cap pătrat (încă 3 ani!) ar putea considera că e o stigmatizare a persoanelor cu deficiență de siluetă. „Body shaming”, o răutate pe care o revistă o combătea recent promovând o dolofană ca ideal de frumusețe.

Noua lege a fost adoptată în mod expres la presiunea Uniunii Europene, care ne-a atras atenția că suntem „în întârziere cu adoptarea legilor”. Știu, credeai că suntem stat suvern și avem drepturi… că suntem o democrație reprezentativă, în care alegem parlamentari, care ne fac legi după propriile lor idei. Țeapă! Suntem într-un calendar al schimbărilor de legislație și mentalitate, gândit pe etape de ingineri sociali din alte zări. Calendar, la finele căruia (dacă are un final) urmează să dobândim aceleași reflexe de auto-cenzură și de ascundere a senimentelor, pe care au fost dresați occidentalii să le aibă.

Românii, care mai prinseseră ceva din comunism, și ajungeau în America, aveau deseori aceeași remarcă. Oamenii ăștia sunt foarte dezinvolți, foarte dezinhibați în cum se îmbracă, în discuțiile despre sex, dar dacă e vorba de lucruri care ar putea deranja, sunt învățați să își țină gura cum eram noi pe timpul lui Ceaușescu. Anumite teme sunt tabu la ei, și sunt șocați când un român spune ceva mai pe șleau.

Ușor, ușor, dispar acele generații cu amintiri și termen de comparație. Apar unele noi, care ajung pe acolo și, când constată autocenzura, li se pare o chestie foarte mișto. O confundă cu civilizația, cu purtarea de grijă și toleranța. Nu îi simt implicațiile. Dimpotrivă, vor să copiem cât mai urgent acest defect de sistem. Genul ăsta de reformator se numește „tânăr frumos și liber”. Deci nu-i de mirare că o tânără de la USR Plus, Simona Spătaru, e cea care a făcut oficiile de a veni cu propunerea. (Din moment ce legislația e la „impuse”, putem să o considerăm simplă coadă de topor sau intermediar.)

Legiferarea sentimentelor

Legea traduce la noi sintagma „hate crime”, infracțiune motivată din ură. Ceea ce ne duce într-un teren nebulos, în care e anormal ca legile statului să se aventureze. Întrucât e anormal să legiferezi sentimentele, nici de ură, nici de iubire. În primul rând, pentru că ele nu se pot proba „dincolo de orice dubiu”, cum ar trebui să lucreze un tribunal. Doi iubiți își pot spune „urâtule/urâto” și lucruri mai spurcate de atât, fără să existe propriu-zis ură între ei. Sau să existe și să le treacă. Sunt doar vorbe, interpretabile foarte diferit de la emițător la emițător și de la un receptor la altul.

(foto: Cosmopolitan)

Asta ne aduce în altă zonă imposibil de cuantificat. Aceea a sentimentelor presupuse ale „victimei”. Care poate fi ofensată mai ușor sau mai greu la exact aceleași cuvinte. Dacă vom cultiva asemenea mimoze pudice, foarte curând vor apărea generații abil înzestrate să speculeze această pârghie. Așa cum unul poate abuza de cuvinte pentru a jigni, altul poate abuza de statutul de victimă, pretinzându-se ofensat și când nu e. Am văzut lucrurile astea în realitate, nu sunt scenarii fanteziste. Vom avea generații de copii, care se vor folosi de ofense imaginare pentru a câștiga micul lor război cu profesorul, ca să aibă o scuză să nu învețe. Vom vedea angajați, care vor juca pe cartea discriminării de rasă împotriva șefului, pentru a-și ascunde lenea. La fel cum legile privind hărțuirea sunt folosite de secretare împotriva directorilor, dotându-le cu o armă nucleară, capabilă să distrugă cariera unui conducător de multinațională ori lider politic.

o cutie a Pandorei

O puteți vedea pe site-ul Senatului. Așa cum se observă, noua lege e modificarea uneia deja existente. Pentru că România are deja o legislație abundentă, care tratează insulta, calomnia, instigarea ca comitere de infracțiuni. De câteva luni, avem și o lege a ani-țigănismului, care se pedepsește și el cu 10 ani de închisoare. Aveam dinainte lege privind combaterea antisemitismului, și el pedepsit cu 10 ani de închisoare. Numai legi pentru combaterea anti-românismului nu există.

Legea votată iresponsabil de Senat e foarte scurtă dar densă. Într-un singur articol, e o enumerare atât de lungă și de ambiguă, încât poate fi folosită să bage la pușcărie pe oricine, pentru simple vorbe.

 Art.369 „Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violenţă, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte criterii de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Nu știi dacă să râzi sau să plângi. Sar în ochi majusculele cu care e scris HIV-SIDA, singura boală evidențiată, alături de „boala cronică necontagioasă”. Straniu cum vine această avalanșă de pedepse ale exprimării libere tocmai când ni s-a luat până și libertatea de a respira pe stradă. Contextul e hilar, pentru că tocmai ni se prezintă pașapoartele de vaccinați, care să includă teste pentru gripa Covid. Iată, neacoperită de lege, fiind boală contagioasă. Deci în privința ei, poți să discriminezi cât poftești. (Mai ales statul sau Uniunea Europeană, care are inițiativa „pașapoartelor verzi”, o poate face.) Deci poți să îi spui cuiva „râiosule, tuberculosule!”, că sunt contagioase. Dar nu „diabeticule”, că e necontagioasă. Dar, oare, ipohondrule mai poți să zici? Sau deja jignești majoritatea societății purtătoare de botniță.

Discriminarea pe bază de avere și origine socială va fi interesant de aplicat. Gata cu apelative de tip: boierule sau săracule! Dacă îi spui unui senator: îmbuibatule! – nu riști oare pedeapsa cea mare de 6 ani!?

Legea e atât de dementă, că o categorie e lăsată deschisă oricărei posibilități, fiind: „alte criterii de același fel”. De același fel cu ce!? Pentru că „același fel” vine după o enumerare de câteva rânduri. Condiția e ca făptuitorul să le considere (pe criterii) cauze ale inferiorității. Din nou, proces de intenție. Pentru că de data asta subiectivismul nu ar fi la victimă ci la „făptaș”, dar nu explicit ci prezumat. Vorbitorul e cel care le consideră „cauze ale inferiorității”. De unde știm asta? Lasă că știm noi….

Ori cauze de inferioritate poate fi interpretat abuziv te miri ce. Pentru unul: „slăbănog, lungan, căpățânos, năsos, prostovan, umflat, pitic, pistruiat….” pot fi vorbe suficiente pentru trimiterea după gratii. Atâta timp cât ai stabilit că el are o ierarhie în minte și epitetul în cauză e pe o treaptă inferioară.

cum ar funcționa legea

Astfel de legi există deja, din păcate, și se aplică prin alte părți. Ceea ce, pentru unii care nu gândesc cu capul lor, e suficient motiv să îi imităm. În practică, instigarea acoperă orice specie a pamfletului în presă, blog, rețea de socializare, clasă, birou. Pentru că dacă ai un auditoriu și de o persoană se poate considera că l-ai instigat pe acela la ură. E o lege anti-presă, de care nu se revoltă presa bugetară.

Un alt context, în care „infracțiunile urii” sunt aplicate în alte țări, e să agraveze o infracțiune. Ne imaginăm doi bețivi într-o cârciumă. Din vorbă-n vorbă, ajung la scandal și își sparg pahare în cap. Pentru vătămarea respectivă, e o pedeapsă. Dar dacă unul din ei îl înjură cu o vorbă, care are conotație etnică, i se schimbă încadrarea. Pentru că se consideră că nu a comis infracțiunea respectivă din ură de moment pentru persoana în cauză. Ci dintr-o ură teoretizată, pentru toate persoanele din clasa respectivului.

Dacă îl înjură de mamă, scapă. Pentru că înjurătura de mamă nu se consideră manifestare a urii. Dacă celălalt, care a încasat paharul în cap, zice: „de ce-ai dat, mă, bulangiule!?” – situația devine complexă. Va fi nevoie de o investigație judiciară, care să stabilească preferințele sexuale ale persoanei. În funcție de ce-i place victimei, același cuvânt îl poate băga sau nu suplimentar la închisoare pe nemernic.

Dar și dacă îi zice: „moșule, stai cuminte!” s-ar putea să o pățească. Pentru că vedeți bine că legea se referă expres la discriminarea pe criterii de vârstă. Dacă-i zice: „te vaieți ca o muiere”, intră la discriminare de gen.

Și vârsta încă mai e măsurabilă, știi o treabă. Categoria cea mai duioasă mi se pare „opinie ori orientare politică”. E, aici e aici. Mai ai voie, ca userist, să strigi „jos ciuma roșie!”? Mai ai voie să spui că USR-Plus e un partid anti-românesc cu idei tâmpite anti-românești?