România conduce în prăbușirea demografică a Europei

Dezideratul emisiilor zero de carbon pare tot mai accesibil pe măsură ce europenii se retrag sfioși de pe o planetă mai verde, global mai rece, cu mai mult oxigen rămas pentru alții. O adevărată dezvoltare durabilă, cum ar spune un potențial președinte.

Uniunea Europeană a avut anul trecut cea mai mare scădere a natalității din ultimii 60 de ani. Ar fi putut bate recorduri și mai mari, dar doar de atunci există statistici. Blocul comunitar a avut cu 5,5% mai puține nașteri decât în 2022, care și el era un record negativ, de trei ori mai rău decât în 2019, înainte de pandemie.

În tot acest dezastru continental, România e lider necontestat, cu o scădere a nașterilor de 13,9% în 2023, față de cel anterior. Efectiv, batem tot și doar sora noastră, Moldova, ne e alături, cu minus 10,8%, ca și cum ar fi deja gata să adere la Uniunea Europeană. Destul de aproape de ea e Polonia, cu minus 10,7, eventual, Letonia, cu 9,2, într-un zid al sinucigașilor gata să se sacrifice în război contra rușilor.

Asta după ce țările vestice și Casa Albă au presat Ucraina să coboare vârsta de recrutare la 18 ani, pentru că nu mai are destui bărbați pentru armele trimise. Ucraina nu mai e inclusă în statistici, pentru că are un grad mai mare de incertitudine și milioane de refugiați. Altfel, ar fi cele mai negre: minus 32% în 2023, față de 2021, care era deja în război. Dacă luăm ca reper anul 2019, când avea 308 mii de nașteri, față de 2023, când are 187 de mii, avem un termen mai bun de comparație.

Datele CIA pentru Rusia arată că și ea a notat cea mai mică natalitate din ultimii 25 de ani în prima jumătate a anului curent, doar cu puțin peste cea din Germania.

Pe harta nașterilor în Europa, cele două țări românești și Polonia sar în evidență. Le urmează, în acest nedorit clasament Slovacia, cu 7,7 procente scădere anuală, Franța, cu 6,6%, Germania și Grecia cu 6,2, și Austria cu 6,1.

Țările care au reușit să își crească ușor numărul de nașteri în 2023 sunt: Portugalia, cu 2,4, Bulgaria, 1,1%, Norvegia, 1% și Irlanda, 0,5%.

Accelerarea acestui dezastru e subliniată de graficul variației de la an la an, pentru ultimii 65 de ani. 

(Sursa graficelor, Daily Mail, pe baza datelor Eurostat.)

Dar faptul că Europa de Vest se mai cârpește cu migrația din Estul Europei, dă o imagine înșelătoare. Graficele ar fi arătat prăbușiri mai mari, dacă s-ar fi luat în calcul doar cuplurile formate din autohtoni, nu pe cele recent stabilite din Africa, India, Turcia, țările arabe și restul lumii musulmane.

Reuters ne informa ieri că „Mahomed a devenit cel mai popular nume de băiat pentru nou-născuții din Anglia și Țara Galilor”. Situație care se regăsea demult și prin alte locuri, cum ar fi Bruxelles, capitala Belgiei și a Uniunii Europene.

În total, doar 3,6 milioane de copii s-au născut în cele 27 de țări ale Uniunii Europene anul trecut. În același an, doar cei care au intrat ilegal în Europa au fost estimați la 380.000. Partidele zise „suveraniste” se preocupă cel mult de acest aspect, al migrației ilegale, care constituie doar vârful aisbergului. Și insistă că nu au nimic contra migrației legale, pe care o vor doar normalizată prin formalități birocratice și urmată de o temeinică integrare.

Atât partidele „de centru” (direct vinovate și activ implicate în facilitarea acestei schimbări), cât și cele „tolerate”, de opoziție, evită să se refere la cealaltă formă de colonizare: migrația legală.

Datele pentru 2023 sau 2024 nu sunt disponibile, dar probabil sunt mai grave decât cele din 2022. În acel an, s-au stabilit în țările Uniunii Europene 5,1 milioane de persoane din afara spațiului comunitar. Cel puțin așa pretind datele oficiale ale Comisiei Europene.

Puneți față în față aceste cifre: 5,1 milioane legal și cu 380.000 ilegal, fac aproape 5 milioane și jumătate, care se adaugă. Datele privind numărul deceselor anuale în UE sunt neașteptat de greu de găsit. Dar putem lua ca reper cifra de 5,1 milioane decese, consemnată în 2016.

De născut, se nasc 3,6, dar preponderent tot ai celor intrați în valurile anterioare. Totuși, presa dominantă insistă să numească discuția despre înlocuirea deliberată o „teorie a conspirației”.