Partidul AUR, sfâșiat între poziții pro și contra migrației

Ieri s-a dezbătut în Camera Deputaților o modificare la legea azilului în România (122 din 2006). Cum se va vedea mai jos, halucinant, modificarea avea ca obiect chiar încurajarea migrației ilegale. Un subiect de maximă importanță, în condițiile în care observăm cu ochiul liber pe stradă schimbarea rapidă a demografiei țării. Vine în contextul în care guvernele recente și-au luat angajamente la nivelul UE privind transferul unor cote de refugiați și solicitanți de azil, iar coaliția a votat cu doar câteva luni în urmă și modificări ale altor legi, prin care acordă cetățenia chiar și după o ședere de doar trei ani. Subiectul e cel mai dezbătut în societățile mature din Europa și America de Nord, unde a fost și principalul declanșator al valului anti-globalist.

Spre deosebire de aceste societăți, deja saturate și bulversate iremediabil de înlocuirea populației băștinașe, în România tema e aproape inexistentă. Nu i s-a alocat nici măcar o secundă în cele circa 12 ore de dezbatere televizată (în trei zile) între candidații la prezidențiale înainte de turul 1. Această omerta e întreținută printr-o complicitate între presă, clasa politică și elitele care au instituit acest cadru „corect politic” al agendei publice, menit să pună societatea în fața unui fapt împlinit, când va fi tardiv să reacționeze.

De fapt, e subiectul cel mai important la scara istoriei. Pentru că peste o sută, două de ani și mai mult, nu se va aminti despre acest deceniu nici că a crescut PIB-ul, a crescut euro, impozitele, ori s-au certat diverși politicieni pentru fleacuri. La fel cum nu ne amintim detalii economice sau mondene de pe vremea marilor migrații sau a secolelor de rezistență în fața invaziei otomane. Certurile între boierii timpului s-au uitat, dar apariția unor grupuri etnice pe teritoriul țării rămâne.

Elitele par hotărâte să ignore că există războaie în desfășurare și în curs de escaladare, care au produs deja milioane de refugiați, atât în Ucraina cât și în Orientul Mijlociu, unde se discută la vedere de relocarea a milioane de persoane. Și că există fenomenul de și mai mare amploare al migrației economice, cu un bazin de 5 miliarde africani, asiatici, latino-americani și caraibieni mult mai săraci decât media europenii, foarte motivați să își schimbe viața cu un simplu bilet de avion, pentru ei și toți urmașii lor.

În Occident, chiar și partidele globaliste, de centru, mimează măcar în campania electorală preocuparea și promit să ia măsuri cel puțin împotriva migrației ilegale. Particularitatea României e că are trei partide declarate „suveraniste” și „antisistem”, dar nici unul din ele nu are această preocupare pe primul plan al agendei sale. Dimpotrivă, reușim să batem recordul absurdului cu partide „naționaliste”, care pledează pentru acest exod.

În cadrul dezbaterii de ieri, deputatul AUR Dan Tanasă a exprimat un punct de vedere de bun simț împotriva migrației (video, mai jos). Și-a argumentat poziția prin referire la realitatea că există deja milioane de români săraci, care trebuie să fie o prioritate. Imediat, s-a ridicat împotriva lui deputatul USR Iulian Bulai, care nu e o surpriză că e un adept al fanteziei granițelor deschise.

Surpriza a fost, însă, că Dan Tanasă a fost contrat chiar de un coleg de partid, Mohammad Murad. Omul de afaceri libanez, unul din sponsorii partidului, a fost pus de George Simion în fruntea listei în Constanța. Murad a povestit că a venit de la 17 ani în România și pretinde că la fel ca el sunt „5.000 de medici arabi, care muncesc în spitalele din România pentru a salva vieți.” Eternul argument din propaganda oficială, cu arabii, africanii și afganii, care sunt toți doctori, IT-iști și arhitecți. Știm că sistemele de șomaj, alocații și subvenții pentru locuințe din Marea Britanie și Germania sunt copleșite de cei care profită de generozitatea țărilor gazdă, știm cum au crescut insecuritatea și infracționalitatea în acele metropole, devenite prea periculoase pentru turiști și localnici. Și e ușor de ghicit că Murad nu aduce pentru hotelurile lui savanți, ci personal vag alfabetizat, care să presteze pe salarii mai mici decât românii, ca să-și maximizeze profitul.

Apoi Murad l-a certat pe colegul său de partid că nu îi tratează pe azilanții de pe alte continente ca pe românii aflați în alte țări din Uniunea Europeană. Un argument sofistic, care încă mai amăgește mulți naivi, pe care l-am demontat demult în articolul

• De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?

Disputa dintre cei doi deputați AUR e semnificativă din mai multe motive. În actualul parlament nu țin minte decât trei persoane, care au avut poziționări explicite împotriva migrației. E vorba de: doi parlamentari de la AUR, Dan Tanasă și Sorin Lavric, și unul de la SOS, Tudor Ionescu. Trei persoane din aproape 500 de parlamentari, în condițiile în care o treime se pretind „suveraniști”. Sunt trei persoane decente, ireproșabil de civilizate, care se exprimă politicos. Nu se potrivesc deloc cu sperietoarea „extremiștilor” din presa sistemului și nici nu fac circul cu care se reușește deseori discreditarea temei naționaliste. Observați că de la partidul POT, condus de o tânără irascibilă, care vorbește romgleza la nervi, nu s-a consemnat nicio poziție pe subiect.

Un fapt unic în Europa, partidul „naționalist” AUR are cel puțin doi parlamentari, care pledează deschis pentru mai mult import de migranți. E vorba de Mohammad Murad și de Mugur Mihăescu (de la Vacanța Mare), ambii patroni de hoteluri și restaurante, care lucrează preponderent cu personal adus din afara Europei. Mugur Mihăescu chiar spunea într-un interviu că nu vrea să mai angajeze români la lanțul de pizzerii deschis de el. Se lăuda că aduce angajați din Bangladesh pentru că „românii sunt vai steaua lor”.

Liderul partidului, cel mai probabil viitorul președinte al României, George Simion, e mult mai apropiat de cei doi pro-migraționiști din AUR, care sunt și sponsori de bază în partid. Face eforturi mari să fie acceptat ca moderat de presa sistemului și de ambasadele străine. Deci nu e greu de ghicit în ce direcție va înclina balanța. Nici vorbă să fi promis măcar în campania electorală că va stăvili actuala invazie, din moment ce nici nu s-a referit la ea. Ceea ce va produce un efect bizar: vom avea președinte zis suveranist și posibil AUR într-o coaliție de guvernare, dar vom avea și singurul partid suveranist pro-migrație de pe continent. Dacă suporterii săi îmi pot da măcar un exemplu de alt partid din Europa, care își spune suveranist și e pentru facilitarea migrației, aș fi curios să îl aflu.

legea azilului

Legea din 2006 avea la articolul 11 următorul text:

„Nu se pedepsesc faptele de intrare sau ședere ilegală pe teritoriul României, comise de persoanele cărora li s-a acordat o formă de protecție conform prezentei legi.”

Cu alte cuvinte, dacă ai forțat frontiera, ai apelat la călăuze sau ai mituit ca să ajungi în România printr-o ilegalitate, dar ți s-a aprobat dosarul, ești absolvit. Ceea ce constituie un stimulent pentru a încerca astfel de ilegalități. Acest articol era chiar miza modificării în dezbaterea de ieri, care era decisivă, pentru că legea modificată trecuse deja de Senat, deci era cameră decizională. Inutil să mai deplângem că legea nu a ajuns să fie cunoscută publicului larg și nu a fost menționată nici în articolele despre cearta relatată mai sus. Pur și simplu românilor nu li se spune ce se votează în Parlament decât, eventual, după. A trebuit să scotocesc după ea și am găsit-o în forma deja adoptată de Senat.

Acum că ați citit acel articol, vă las să ghiciți ce obiect avea noua lege de modificare. Să-l anuleze, ca să pedepsească migranții care intră ilegal… nu? Ei bine, nu! În forma adoptată de Senat, articolul rămâne exact cum era (reprodus mai sus) și primește încă trei articole cu clauze scrise alambicat. Cine are răbdare să le citească, observă că sunt clauze favorabile celor care intră ilegal în România. Și practic le obțin mai repede stingerea dosarului pentru trecere ilegală a frontierei.

Prima dintre clauze spune că procurorul poate cere suspendarea urmăririi penale, dacă apreciază că fapta are legătură cu motivele invocate în cererea de azil. Altfel spus: vine afganul, e prins ascuns de traficanți în remorca unui camion. Și zice: sunt refugiat, pentru că mă prigonesc talibanii. (Deși el a străbătut multe țări sigure, nici măcar Afganistanul nu mai e în război, și nici nu știm dacă nu e el însuși un taliban, care minte.) Pe legea veche, era închis pentru trecere ilegală și între timp i se judeca dosarul de azilant. Dacă i se aproba cererea de azil, scăpa de pedeapsă.

Pe legea nouă, poate scăpa de pedeapsă chiar înainte să i se aprobe statutul de refugiat, dacă procurorul consideră că tocmai de frica talibanilor s-a băgat el în camionul traficanților. Ceea ce e destul de logic, pentru că ar fi și greu de demonstrat că nu e nicio conexiune între motivul fugii de la el din țară și motivul intrării ilegale la noi în țară.

Pe scurt, era o lege de încurajare a migrației ilegale, dată chiar în campanie electorală, între turul 1 și turul 2 de alegere a președintelui. Ceva ce nu e de imaginat în nicio țară din Europa și care e posibil la noi tocmai din cauza anomaliilor subliniate mai sus: Că nu avem acest subiect pe agenda societății și nu avem partide sau presă active anti-migrație.

discursul lui Dan Tanasă

Acum că vă este cunoscut și contextul acelui conflict, pe care presa nu vi l-a devoalat în niciun fel, puteți aprecia mai bine și cearta din Parlament. Pentru că poziția deputatului Dan Tanasă n-a fost în niciun fel extremistă sau aberantă, cum a încercat presa să îl prezinte, scoțând din context o singură frază. Ci a fost o luare de poziție decentă, pe care ar fi trebuit să o aibă toți parlamentarii, care își primesc lefurile și viitoarele pensii speciale de la români. Iată ce a spus deputatul în alocuțiunea sa de doar două minute, stârnind furia nejustificată din partea lui Bulai de la USR și a colegului său de partid, Mohammad Murad:

„Duminică au fost alegeri. Poate nu știți, colegii de la PSD, PNL, de la UDMR. Știu că sunt în PSD foarte mulți oameni de foarte bună calitate și în PNL, la fel. Nu se poate, fraților, noi să discutăm în continuare, să facilităm azil în România. 

Noi suntem, totuși, în țara în care 4 milioane de români trăiesc sub pragul sărăciei. Cifre oficiale. Patru milioane! Suntem, totuși, în țara în care sute de mii de copii se culcă flămânzi. (Nu o spun eu, o spun ONG-urile. Că dacă o spun eu, ziceți că sunt putinist și extremist.) Și noi discutăm acum să facilităm azil(ul), să facilităm intrarea în țară a unora.

Domne, ni se rupe sufletul de cei care au de suferit, pe unde au ei de suferit. Dar noi am jurat credință „patriei noastre, România”. Noi am pus mâna aici și am jurat să lucrăm la prosperitatea poporului român. N-am jurat să aducem cât mai mulți refugiați și azilanți în România.

Eu, spre exemplu, nu vreau să văd picior de azilant și de refugiat în România. Niciunul, fraților! După ce ne vom asigura că toți românii trăiesc un trai decent, măcar la nivelul coșului minim, dat de statisticile oficiale, putem să discutăm pe cine ajutăm, pe cine sprijinim. Dar până atunci, să ne apucăm să invadăm….

Vă rog, cu toată dragostea, dragi colegi de la PSD, de la PNL, uitați-vă ce se întâmplă în occidentul civilizat. Asta vreți să aduceți în România, multiculturalism!? România are deja multiculturalism. Nu avem nevoie de refugiați. N-avem nevoie de azilanți. Se pot duce în țări prospere, mult mai prospere decât noi. Nu avem nevoie. Noi avem obligația să asigurăm prosperitatea românilor! Că românii ne-au votat. Și aia e obligația, că am jurat aici, pe Constituție.”