Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Războiul clienţilor cu băncile, foarte mediatizat, e poate mai complicat, dar seamănă izbitor cu înfruntarea tăcută dintre ţărani şi marile lanţuri de distribuitori. În realitate, e un subiect care ar trebui să umple agenda publică şi a puterii şi a opoziţiei, în locul balivernelor despre suspendarea preşedintelui sau numărul de camere ale Parlamentului.
In direct şi la oră de vârf, Adrian Rădulescu a recunoscut că micii producători agricoli ar putea fi susţinuţi legislativ, pentru a nu mai fi jecmăniţi, dar pentru asta “nu există voinţă politică”. O afirmaţie firească pentru un preşedinte al unei asociaţii a producătorilor agricoli şi conducător al altor asociaţii de horticultori sau patroni de carmangerii. Numai că pe lângă aceste funcţii, Adrian Rădulescu e secretar de stat în Ministerul Agriculturii, practic e adjunctul ministrului, iar numele său a fost vehiculat chiar pentru a prelua mandatul la ultima remaniere. Ierarhic, nu îi are ca şefi decât pe Valeriu Tabără, ca ministru, pe Emil Boc, ca prim ministru şi şef de partid, eventual pe Traian Băsescu.
“Poate am fost prea sincer”, s-a repliat omul nostru, invitat de Moise Guran în emisiunea “Ora de business”, pe TVR2. Tocmai i se prezentase un reportaj cu un proprietar de livadă, care încercase să vândă merele printr-un hypermarket. Taxele de intrare şi comisioanele i s-au părut scandaloase, aşa că omul a rămas cu tonele de mere în depozit, unde s-au şi stricat. Anul următor şi-a cumpărat instalaţie de făcut suc natural: totul igienic, sucul e pasteurizat, fără chimicale şi ambalat. I s-au oferit 2,5 lei pe un litru, pe care lanţul de magazine îl vinde cu 8 lei.
Încurcat de propria sinceritate, secretarul de stat Adrian Rădulescu a încercat să justifice lipsa de reacţie a statului, în apărarea producătorului de la ţară şi a cumpărătorului de la oraş, prin realitatea parlamentară: “am mai avut o ordonanţă şi n-a mai rămas nimic din ea după ce a trecut prin Parlament”.
După multă gălăgie şi negocieri, în vara lui 2008, asociaţiile de producători şi marii detailişti au semnat un Cod de bune practici pentru comerţul cu produse agroalimentare. Acordul, şi legea care a trecut un an mai târziu prin Parlament, promiteau să elimine taxa de raft, taxa de deschidere a magazinului, taxa de manipulare a mărfii, taxa pntru apariţia (la alegerea magazinului!) în catalogul publicitar, taxa de risc şi alte asemenea. În toamna lui 2009, legea a fost promulgată, retailerii s-au plâns că vor pieri, iar producătorii au aplaudat estimând că reducerile, pentru cumpărător, vor fi de circa o treime. Nimic de genul ăsta nu s-a întâmplat. Anul acesta, Codul de bune practici s-a întors în cele două camere ale Parlamentului. Când şi când mai au loc inspecţii ale ANPC, din care aflăm că marile lanţuri nu se sfiesc să pună etichete înşelătoare, chiar informaţii false despre gramaj.
Recent numit în funcţia de ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără a promis şi el la preluarea mandatului că va încerca “atenuarea puterii acestor supermarketuri care sufocă producţia primară”. Între timp, fostul membru al guvernului Văcăroiu le-a ridicat la plasă procesatorilor şi marilor producători, prezicând o scumpire a alimentelor, afirmaţie asupra căreia a revenit ulterior.
PS: Pe prima pagina in Gandul de astazi era o fotografie mai tare decat orice articol. Ii apartine lui Robert Atănăsovski, de la Mediafax / AFP
Victor Grigore
