Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Nu am spus „deținutul model Adrian Năstase”, cum ar fi fost firesc. Realitatea e că fostul prim-ministru a devenit un real model pentru societate. Ce a învățat cel mai mărunt locuitor al patriei de la Adrian Năstase? Că trebuie să fie cinstit ca să reușească în viață? Nici vorbă, vede și el cu ce mașină se plimbă fiii lui Năstase, în ce vile se relaxează soția, că și o zdreanță de fular, pe care ți-o legi de gât când te-ai zgâriat, costă cât un salariu considerat excelent pentru mulți muritori. Nu-ți trebuie multă minte să raționezi că asemenea valori nu se adnă din muncă cinstită, deci calea e deja trasată.
Mai departe, ce au învățat sătenii din Gorj să spună, când sunt luați la întrebări, ce e cu prezențele alea la urne de câte 200%? Că sunt anchetați politic! Regimul Băsescu le-a înscenat procese de furt electoral, cum i-a înscenat și lui Adrian Năstase. E un proces politic, Năstase egal Maniu, o spune chiar Lucia Hossu Longin.
Evident, că în satele din Oltenia nu și-a bătut nimeni capul cu procesele lui Maniu, acolo securiștii și activiștii au fost modele de succes în ultimele două generații. Nu se pierd ei în detalii. Că politicienii din generația lui Maniu erau ridicați în puterea nopții, fără proces, uneori, fără apărători cu puteri reale, fără apel la instanțe internaționale, fără administrare de probe, doar cu acuzatori populari. Unii nu beneficiau de niciun proces, stăteau câte 5 – 10 ani, fără ca familia să știe dacă mai sunt în viață și, dacă supraviețuiau, erau eliberați fără alte explicații, să se întoarcă la casa, care între timp le fusese confiscată. Evident că nu aveau internet și nu stăteau cu familia pe chat, nici nu primeau 5 mese pe zi și tratamente medicale costisitoare.
Procesul lui Năstase, nu pentru cea mai gravă acuzație, a durat 8 ani de zile. Nu din dorința procurorilor, ci din dorința celor 15 (!) avocați de elită pe care i-a avut. S-au dat sute de termene, s-a constestat un an de zile constituționalitatea unei legi, s-a votat ridicarea imunității parlamentare, s-au audiat sute de martori, s-au administrat câțiva metri cubi de probe, s-au efectuat, la cerere, câteva expertize judiciare. Curat proces politic, nu? La finele acestui efort birocratic uriaș și pedant, până la ultima virgulă a legii, justiția l-a clasat, chiar cu blândețe: un escroc, ce trebuie să stea închis doi ani, dar poate cere eliberarea după 8 luni. Crunt abuz, veți zice!
Totuși, ca să beneficieze de reducerea previzibilă a pedepsei, într-o lume normală, ar trebui ca pușcăriașul să arate o minimă căință. Să convingă o comisie că înțelege de ce a fost pedepsit, că regretă faptele. La urma urmei, nu eliberezi criminali, care promit să se răzbune sau hoți, care promit că se for apuca iar de furat. Arată deținutul Năstase vreo urmă de căință? Dar societatea, a înțeles că hoția nu e calea scurtă spre succes? La ambele întrebări, răspunsul e negativ.
Adrian Năstase scrie din închisoare epistole zeflemitoare la adresa Justiției, ia peste picior alte anchete ale Procuraturii, își anunță fanii că e bine, relaxat și cu moralul ridicat. S-au mai văzut infractori fără remușcări, nu aici ar fi problema. Problema e că societatea românească îi transmite la ore de maximă audiență epistolele, așteaptă să vadă ce ne mai scrie deținutul politic escroc de dincolo de zăbrele. Țara e căzută în admirație și râde la glumele pușcăriașului despre procurori. N-am văzut niciodată să se dea și scrieri de pe blogurile unor judecători. Sau și mai grav, niște file din jurnalele unor procurori hărțuiți de politicieni, amenințați cu moartea de infractori. Într-o lume normală, ei ar fi eroii, pe ei i-ar citi cu nesaț opinia publică.
În schimb, mesajul implicit pe care societatea îl transmite anchetatorilor onești e că munca lor e impopulară, stârnește resentimente la public și în cel mai bun caz, inutilă. Cred că de mai multă admirație s-a bucurat la publicul consumator de Mazăre, poza cu judecătorul pozat la Saint Moritz în același jacuzzi cu spumă cu inculpatul, căruia i-a dat prin sentință despăgubiri de trei sferturi de milion de euro. Astea sunt criteriile societății.
În satele cu votanți anchetați lumea plânge, cu lacrimi reale, de pârjolul secetei. Nisipul intră în curți. Exact în aceleași curți în care se găsesc dalele furate de pe fostele canale de irigații și garduri din țevile de la aceleași instalații. Sentimentul justiției și vinovăției a dispărut la fel ca din mintea senină a lui Adrian Năstase. Ca și sentimentul de rușine față de comunitate. Pe un asemenea sol mental, semințele instigării împotriva autorităților prind foarte ușor. Țăranii se văd îndreptățiți să blocheze mașina Procuraturii pe uliță, să le strige procurorilor că au gura mare, când se văd cu reporterii Antena 3 și RTV în apărare.
Comparația cu Maniu e doar o abjectă figură de stil. La scara istoriei, modelul Adrian Năstase a triumfat în societate, nu martiriul umil al bătrânilor țărăniști și liberali interbelici.
Victor Grigore
