Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Dacă aș cunoaște limba și n-ar fi atât de frig, aș cere azil politic în Belarus. În țara aia, pe care e tabu să o și pomenești. Pe care nu o poți include în niciun fel de comparații cu evoluția pandemiei fără mască și fără arest la domiciliu. Pentru că nu putem să avem încredere în ce raportează, avem încredere doar în minciunile tartorilor noștri.
Vai, dar e dictatură! Așa și? La noi ce e? Credeți că dacă iese un ins la televizor într-o seară și anunță că din cauza pandemiei s-a suspendat funcționarea Parlamentului pe timp nelimitat, ar interesa pe cineva? S-ar observa, dacă l-ar desființa de tot? Ar fi proteste de stradă? Nu prea cred. S-a pus problema pentru Curtea Constituțională sau Avocatul Poporului și n-a clipit nimeni.
Uuu, dar alegeri…. Pardon? În ce alegeri s-a prezentat Comandantul Acțiunii, Arafat? Dar colonelul Gheorghiță, care vrea să vaccineze toată populația? De cine formează Grupul de Comunicare Strategică nici nu mai întreb. Presupunem noi că ar fi Andi Manciu. Dar e la nivel de zvon, de presupunere, habar n-avem cine sunt ocrotitorii respectivi atotputernici. Păi măcar Lukașenko se prezintă în niște alegeri. Probabil să le truchează, cine știe… Cum s-or număra și la noi sacii cu voturi la primărie sau procentele în calculatoarele STS. Oricum nu am votat la ultimele runde, așa că nu mă consider reprezentat. Deci nu beneficiez de democrația voastră reprezentativă.
Da, dar e un dictator abuziv…. Am bănuiala că asta nu m-ar afecta prea mult. Cam peste tot e un nucleu de putere, care nu suportă concurență. Pot să cred că Lukașenko își bagă la închisoare opozanții. Să ziceam că or fi mai nevinovați aceia decât cei „paradiți” cu DNA-ul. Dar tot o reglare de conturi e, nu chiar justiție. Ăsta e un detaliu esențial: sunt mari șanse ca dictatura lui Lukașenko să aibă o rază de distrugere mai mică. În sensul că își propune să exercite puterea totală pentru el și clica lui. Dar nu are un mare plan de transformare a mentalităților, credințelor, felului de a fi. Nu își propune să aducă degenerarea în școli, să pună tunurile pe biserici. Aș presupune că dacă nu intri în cercul de ziariști și persoane cu ambiții politice, te cam lasă în pace.
Stai, dar presa liberă…. O glumă proastă. Nu folosesc serviciile presei stipendiate de la buget. Dacă ar dispărea, n-aș simți lipsa. Dimpotrivă, consider televiziunile o sursă uriașă de toxicitate. Mă lipsesc bucuros de beneficiul „presei libere”.
Dar ești cetățean european și ai drepturi…. De câteva decenii facem sacrificii, distrugem și cedăm tot, ca să fim acceptați de Europa. Tot dezastrul economic ni s-a spus că merită, pentru că avem dreptul să ne plimbăm prin Europa și chiar să muncim în țările respective. Bejenia e marea realizare și marele proiect de țară. Uite că nu mai am nici dreptul ăsta. Am nevoie de pașaport de vaccinat, de test din nas sau din ce orificii vor mai vrea, ca să trec granița. (Deocamdată.) Tehnic, s-a dus și marele câștig al apartenenței la UE. Sper să ne iasă din grijă.
Aproape suntem în Schengen… Ce să zic: grozav! Valul migrator se va muta de la unguri la noi. Cu diferența că ei au gard și noi nu.
Da, dar economia de piață…. La ce-mi folosește mie așa ceva!? Că se joacă unii pe bursă și fluctuează prețul dolarului? Capitalismul e o mumie de ceva vreme, nu mai există piețe libere, doar ne prefacem că există. Șansa de reușită a cuiva neconectat într-un sistem de acest tip e aproape nulă. Deci cumva tot la conexiuni cu statul ajungi. Că există mall-uri și rafturi abundente? Da, e frumos să le vezi o dată, după care mie îmi dau o senzație neplăcută, mă deprimă. Nu văd un mare câștig să ai mall-uri ca AFI, care organizează expoziții, în care îmi batjocorește credința cu tupeu maxim. Prefer talcioc cu tarabe în cazul ăsta. Nici n-am nevoie de abundența lor.
Dar deschiderea, diversitatea… Cum să nu! Fără glumă, prefer orice regim autoritar, care nu își propune să mă distrugă demografic, să îmi altereze fibra biologică. Pot să trăiesc și fără kebab și fără pizza. M-am uitat la protestatarele din Belarus. Deși erau cele mai progresiste elemente din societate, încă nu prezentau semnele degenerării. Aveau o decență umană, care e pierdută în multe locuri la activistele de gen. În plus, arătau ca generațiile de dinaintea lor și nu ca un spectacol de ciudați. Fibra poporului e nealterată, chiar dacă sunt săraci și se cred nefericiți.
Ei jinduiesc după lucruri de care nu au nevoie. Eu vreau doar să mă plimb liber pe stradă, fără să deranjez pe nimeni și fără să mă simt ca un infractor, dacă respir. Să pot să intru în orice autobuz sau loc public. Să pot să îmi fac proiecte pe termen mediu și lung, care să nu fie afectate de toanele unor politruci, care pretind că mă salvează. Poate m-a ajuns și pe mine nefericirea anilor din urmă și închisoarea fără perspective de ieșire, în care am fost aruncați. Poate exagerez, poate vorbesc cu păcat. Nu știu. N-am fost nici în Belarus, nici în vreo țară mai la est de noi să văd cum e. Dar în clipa de față nu mai văd niciun avantaj palpabil, în numele căruia să merite apărat actualul sistem.
Victor Grigore
