Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări

Ioan Buduca și strania abordare a pandemiei

Scritorul Ioan Buduca publică în cotidianul un editorial straniu și contradictoriu. Pe care vreau să îl comentez pentru că e ilustrativ pentru o abordare pe care o au mulți oameni. Contradicția vine din aceea că dl Buduca îmbină mesaje din ambele tabere, despre care nu pare conștient că nu pot forma o construcție coerentă împreună. În esență, pare convins deopotrivă că are loc o schimbare de sistem politico-social. Ceea ce autoritățile consideră o teorie a conspirației. Dar pare să o considere cumva mai legitimă decât opoziția la ea.

cele două tabere

Ne place sau nu ne place, lumea s-a împărțit în două tabere mistico-ideologice. Mistice, pentru că tocmai autoritățile insistă pe „credință” și „necredință” în lupta cu „negaționiștii”. Și pentru că multe din manifestările de psihoză colectivă a ultimului an trădează o religie surogat. Superstiția măștii, arborată și când efectul empiric refuză să se materializeze e doar una din relicvele cultului. Cealaltă componentă e una ideologică – e vorba de bătălia între primatul libertății individuale versus primatul securității colective.

Mistica și ideologia au împărțit lumea în speriații trăitori ai isteriei covid și corona-sceptici. Două tabere care cu greu mai comunică și sunt tot mai puțin dispuse să își asculte argumentele sau să își schimbe opiniile. Pentru că niște convingeri s-au sedimentat în ultimul an. Convingeri care completează perfect viziunea asupra vieții, pe care fiecare o avea anterior. Ori viziunea despre univers și valori tinde spre coerență. (Deși nu e clar dacă o și atinge.)

La doi poli ai interpretării se află următoarele. Prima, cea oficială: un virus ucigaș a apărut pe cale naturală, constituind un uriaș pericol pentru viețile oamenilor. Pentru a-i stăvili răspândirea, lideri bine intenționați și miliardari filantropi, companii farmaceutice își unesc eforturile, iau măsuri neplăcute pentru a salva cât mai mulți oameni. Impun reguli și distribuie tratamente. Bunele lor intenții au de înfruntat opoziția unor mase de ignoranți, care nu înțeleg rostul măsurilor, gravitatea pericolului și că măsurile sunt doar temporare și nepremeditate.

A doua interpretare, a contestatarilor suspicioși, nu are o singură versiune unitară. Ci o paletă de abordări variate. In extremis e următoarea: virusul nu există, e un pericol inventat; sau e un pericol moderat, mult exagerat de autorități. Pericolul a fost produs în laborator ca armă biologică împotriva populației îmbătrânite. Sau e natural, periculos pentru cei bătrâni și bolnavi, dar existența lui e doar pretextul pentru măsuri, care erau gândite anterior și nu au legătură cu nicio epidemie. Restricțiile sunt în cel mai bun caz inutile, distructive și chiar luate cu rea intenție. Vaccinarea e mai riscantă decât boala însăși. Grupuri oculte puternice folosesc pandemia ca motiv pentru instituirea vaccinării obligatorii periodice a întregii populații. Vaccinurile vor fi cuplate cu pașapoarte, care să limiteze mișcarea sau chiar traiul în societate pentru cei nevaccinați. Eventual suplinite cu dispozitive de supraveghere prin chip-uri sau telefon mobil.

Am încercat să sintetizez cele două curente de gândire și simțire (pentru că deseori intuiția joacă un rol mai mare decât recunoaște). Ei bine, dl Buduca se înfruptă din ambele coșuri cu nonșalanță. De pildă, ne transmite cu certitudine:

„E tot mai clar că ne aflăm la începutul celei de-a patra revoluţii industriale şi că acest fapt impune o mare resetare a ordinii mondiale. Fie şi numai pentru că inteligenţa artificială actuală are să lase fără locuri de muncă extrem de mulţi reprezentanţi ai aşa-zisei clase de mijloc.”

Citatul pare direct din cartea lui Klaus Schwab despre A patra revoluție industrială. Liderul forumului de la Davos e cel care a consacrat conceptul Marea Resetare. Pe care așa zișii „conspiraționiști” o consideră dovada premeditării. Iar dl Buduca o folosește senin pentru a-i ataca pe cei care contestă măsurile guvernamentale. Păi… stați puțin…. Noi credeam că e vorba de un virus, de o urgență medicală. De unde și până unde masca și vaccinul trebuie acceptate fără crâcnire că au apărut roboții și revoluționează ei industria globului!? Ce-are seringa cu prefectura!?

catalizatorul Șoșoacă

Editorialul lui Ioan Buduca se intitulează Lași, ignoranți, panicați. Apare pe site cu o fotografie mare a senatoarei Diana Șoșoacă. Ceea ce pare mai mult un cârlig de marketing al redacției, date fiind pasiunile pozitive și negative pe care efervescentul personaj le stârnește. E posibil ca autorul să nu fi fost consultat în alegerea ilustrației. Sincer, aș fi preferat să nu recurgă deloc la această personalizare, pentru că deturnează eseul său într-o zonă emoțională a antipatiei sau simpatiei. Ceea ce e păcat, pentru că abordează niște teme conceptuale, mai înalte. Dar așa e-n presă.

Invocarea Dianei Șoșoacă mă obligă și pe mine să mă poziționez față de personaj, deși preferam să evit conflictul în cauză. Pe scurt, opinia mea e că Diana Șoșoacă are dreptate când vorbește din perspectiva drepturilor naturale și înscrise în legile statului. Îi respect tenacitatea și implicare, interpelările excelente de la tribuna Parlamentului pe această temă. Ca opțiune personală, îmi displace stilul personajului Șoșoacă și mai ales faptul că nu renunță la circul de tip OTV pentru un rol de parlamentar. Rol pentru care are suficiente argumente, inteligența și retorica necesare. Dreptatea pe fond consider că e de partea sa în chestiunea pandemiei. Insistența pentru unele ieșiri mai de mahala mă fac inclusiv suspicios că personajul e susținut mediatic de presa centrală cu rostul de opoziție controlată sau de alternativă nefrecventabilă pentru o partea mare de populație. Dar acestea sunt simple suspiciuni și afinități personale.

să revenim la editorial

Nici domnul Buduca nu pare să fie fanul doamnei Șoșoacă, așa cum nu sunt nici eu. Doar că domnia sa nu pare dispus să facă distincție între idei și unii purtători ai lor. În privința asta, face jocul necinstit pe care îl face presa oficioasă, plătită de la buget. Adică reduce critica autorităților la o formă caricaturală. La un singur personaj, prezentat prin prisma minusurilor sale, pentru a rata discuția de principiu.

„Doamna Şoşoacă îşi face public, zilnic, manifestul dezideratelor sale, care în esenţă ţin de apărarea drepturilor omului, dar nu a făcut public niciodată un tablou complet al argumentelor sub care ea consideră că drepturile omului sunt în pericol. (…) Multă lume, de aceea, ar putea crede că activismul ei protestatar are prea puţin temei. Las’ că, la noi, drepturile omului nu sunt considerate ceva demn de a fi apărat…”

Acuma, dacă după un an de zile cu arest la domiciliu, ore de ieșit din casă, internați cu forța în spitale și mască pe față pe stradă, ai nevoie să îți mai explice cineva ce drepturi sunt afectate… Poate e vreo ironie a scriitorului, care îmi scapă mie. Ultima propoziție din citat e chiar siderantă. Drepturile nu-s mare scofală la români. Din nou: e o mâhnire a autorului că oamenii nu pun preț pe propriile lor drepturi sau un fel de: „eh, asta e!”. Că nu e deloc clar. Să citim mai departe.

Urmează câteva paragrafe cu observații de finețe, care mi se par un unghi mult mai bun decât acel preambul al editorialului. În esență, dl Buduca observă cum protestatarii sunt cei care susțin un conservatorism legislativ. Ei contestă justificarea guvernelor de a abandona jurisprudența lumii libere de după al doilea război mondial. Tema e cu mare miez, ține de filosofia dreptului și a politicii. Nu e clar de ce autorul îi atribuie doamnei Șoșoacă obligația de a tăia acest nod gordian pentru întreaga planetă. Cea mai interesantă abordare nici nu sunt sigur că a fost intenția autorului. Adică de a spune că diabolizata Șoșoacă ridică probleme de ordin juridic, pentru care nu suntem maturi ca societate să le sesizăm.  Nu realizăm ce implicații are ce trăim și nu punem preț pe valorile unei organizări de drept a relațiilor inter-umane. (Va trebui să citiți textul să conchideți dacă „asta a vrut să spună autorul” sau îi atribui eu mai mult.)

Dar aceste considerații scăpărătoare ale editorialistului sunt urmate de un paragraf, care te năucește ca o bâtă în baltă:

„Cât despre răspunsul la întrebarea dacă omenirea are, acum, reale nevoi speciale de securitate sanitară, acest răspuns depăşeşte puterile doamnei Şoşoacă şi, în genere, puterile oricărei persoane care nu are resursele financiare şi mediatice ale unui Bill Gates.”

Din nou îmi e imposibil să intuiesc dacă autorul vorbește serios sau ironic. Pare că nu glumește și că dintr-o fascinație pentru bogătași îi atribuie lui Bill Gates un rol de Hamurabi al civilizației noastre. De ce o fi un iscusit om de afaceri, care a abandonat facultatea pentru a face multe miliarde, așa calificat să dea răspunsuri omenirii în probleme medicale și de libertate!?

Ce mă face să cred că nu, dl Buduca nu glumește, e și că următoarea sa referință e globalistul Yuval Harari. Un filosof răsfățat de păpușarii planetei, despre care editorialistul nostru a înțeles exact pe dos, că ar fi un mare disident al noii ordini mondiale. Gândul cu care e citat e că „a patra revoluţie industrială a sacrificat deja prea mult din democraţie şi e pe cale să sacrifice şi umanismul.”

Ceea ce ne întoarce la contradicția constatată la început. Despre ce vorbim, de fapt? De o pandemie sau o plandemie? Despre un virus gripal, pentru care trebuie să te vaccinezi și să porți mască? Sau despre existența inegalității între oameni, șomaj și tehnologiile industriale?

Întrebarea cheie e: cum poate un om citit și cerebral să valseze printre idei abstracte bine sesizate – precum modificarea bazelor dreptului – dar să rateze elefantul din cameră? Anume, dacă viețile noastre ne sunt schimbate din rațiuni politico-economice, cu pretextul unei epidemii; sau epidemia are și unele consecințe economice nedorite. Ce-a fost mai întâi: virusul sau resetarea?

E o problemă cheie a elitelor intelectuale. Ioan Buduca nu pare incapabil de aplecare spre latura filosofică. Nici neinteresat de balanța morală. Dar ignoră cu desăvârșire un concept fundamental al filosofiei: adevărul. Ce trăim noi azi e bazat pe adevăr sau pe minciună? Pentru că dacă minciuna stă la temelia întregii reforme a orânduirii planetei, de unde oare încrederea liniștită că potentații știu ei mai bine și fac ce e nevoie să facă?

evadare.ro
March 19th, 2021
Mai multe despre: Politica
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact