Inca doi ani de criza si adio sandrama europeana

Am o veste proasta si una buna. Vestea proasta e ca azi am avut niste ganduri de-a dreptul extremiste, ceva intre Trotky si Dan Puric. Vestea buna e ca am gasit o finalitate pozitiva crizei.
In apararea mea, tocmai asistasem la o lansare de carte a sefului SRI si ma uitam cata maculatura masacreaza padurile patriei. Carti despre “politici publice europene”, “fonduri structurale”, “dezvoltare regionala”, “convergenta institutionala”, in fine, tot noul rumegus evropenesc… Doar un pic sa mai tina criza asta si se-alege praful de toata aceasta pasareasca a euro-birocratilor, mi-am zis. Tocmai eu, ultimul idealist al generoasei idei europene. Dar alta cale de a scapa din aceasta fundatura a imbecilitatii, nu mai intrevad.
Euro-birocratii sunt o specie care manifesta o debilitate genetica de care in strafundul lor sunt si constienti, motiv pentru care au si inventat o masinarie infernala cu toata limba ei de lemn, care sa ucida orice urma de vitalitate si sclipire a spiritului. Niste eunuci din punct de vedere intelectual, care au invatat sa se perpetueze dupa nastrusnica idee a familiilor de homosexuali: ne insuram si infiem copii. Metoda lor e mai curand un fel de vampirizare: oricine accepta sa ne semene, ne preia limbajul si isi amputeaza organul gandirii, e liber sa ni se alature si noi il vom sustine. Daca te uitai la incravatatii de la SRI, care venisera la lansarea sefului lor, exact asta vedeai: o aliniere de costume perfect taiate si nicio sclipire de viata. Se vorbea de geopolitica, strategia Romaniei pe termen lung, desi cred ca indivizilor infipti in costume orice Romanie care e mai mult decat un concept le produce oroare.
Dar micul trotkyst din mine isi poate freca mainile de satisfactie: institutiile europene create de birocrati impotriva europenilor nu sunt la inceput, ci la final, daca in ele au patruns deja virusii EBA si Gigi. De-aici incolo, nu trebuie decat sa asteptam sa le vedem prabusindu-se. Poate sunt prea optimist sa-mi imaginez ca pe ruinele lor se vor ridica intr-adevar acele “State Unite ale Europei”, o meritocratie fecunda, care sa incurajeze spiritul liber si creativitatea individuala, nu conformismul stupid si cretinizarea colectiva. Daca as sti ca spre o asemenea revolutie ne duce criza, as deveni bucuros un fan al crizei. Ma tem insa ca e wishful thinking.