In relatia cu FMI, Crin Antonescu penduleaza intre cochetarie si prostie

Cel mai de încredere politician român al momentului, potrivit ultimului sondaj IMAS a intrat într-un fel de grevă de zel:

“Eu vă spun foarte sincer, deşi e total nepoliticos, că nu sunt interesat de întrevederea cu FMI. Dintr-o minimă politeţe instituţională o să fiu prezent, iar pe conţinut discuţiile vor fi purtate de către domnul Claudiu Doltu, care este ministrul nostru, din umbră, de Finanţe şi Economie, însoţit de Varujan Vosganian – vicepreşedinte, Daniel Chiţoiu, vicepreşedinte.”

E o atitudine de starletă îmbufnată, care merge în fruntea unei delegaţii la o întâlnire oficială dar anunţă public că nu îl interesează defel ce urmează să se discute. Chiar aşa, de ce l-ar interesa pe cel mai de încredere politician ce discută el însuşi cu cel mai mare creditor al unei ţări cu deficite cronice? Ce, e vreo emisiune cu Gâdea să te implici şi emoţional !?
Şi de ce sa nu le dai cu flit unor creditori antipatici, fără de care ne-ar costa cu 1-2 miliarde de euro mai mult în fiecare an, pentru a susţine birocraţia umflată de ultimul mandat “liberal”.
Să fim înţeleşi: nu e nimeni obligat să aplaude sau să accepte banii sau programele FMI. În general, pe mâna Fondului ajung ţări incapabile să se administreze singure şi nu e clar dacă medicamentele prescrise îi salvează sau le prelungesc agonia. Poţi contrazice aceste politici, chiar şi după ce ai fost semnatar al acordului în derulare (cum e cazul PSD). Îl poţi combate cu alte idei, dar nu poţi spune că nu te interesează.
Poţi, de asemenea să fii scandalizat de lobby-ul pe care delegaţia Fondului îl face în favoarea băncilor în detrimentul cetăţenilor. Şantajul făcut împotriva Ordonanţei 50 de echipa lui Franks e corupţie internaţională în văzul lumii. Dar, culmea, Crin nu a adus asemenea argumente de ordin moral. Iată motivul îmbufnării:

“Pentru că FMI la rândul său s-a purtat foarte puţin politicos cu partidul nostru, cu opoziţia din România”.

Are vreo finalitate un asemenea demers? Evident, nu, preşedintele PNL ştie foarte bine că acordul nu poate fi rupt chiar cu una cu două, ba admite cu propria gură că l-ar continua dacă ar reuşi să dea jos guvernul actual:

Aşadar, în ciuda rezervelor pe care noi le-am exprimat foarte limpede şi singuri la începutul lui 2009, vom continua Acordul cu FMI în ţintele sale mari. Dar vom rediscuta formulele care stau la dispoziţia guvernului român pentru a distribui sau repartiza aceste fonduri în cadrul aceloraşi ţinte.

Şi atunci, cum se explică felul în care Crin Antonescu se alintă jignind în lipsă partenerii cu care discută? Printr-o foarte intensă concentrare pe balonaşele de gumă din mintea unui retor de televiziune:

“FMI a gasit sat fara caini, domnul Franks nu a mai fost tratat in viata vietilor domniei sale cu atata deferenta de un presedinte de tara. Domnul Franks vine, mai mesteca o guma, isi mai pune ochelarii, isi mai scoate ochelarii, mai spune cat trebuie sa fie deficitul. Domnul Basescu zice Sa trati!, ii ordona dupa aceea lui Emil Boc”