evadare.ro

Două idei de care se tem

Doar pentru două teme am observat că e impus criteriul autenticității: pentru credință și patriotism. Când cineva vorbește public despre una din cele două, presa devine scrupuloasă și circumspectă, pe principiul: să vedem, spune asta, dar și crede? spune asta, dar și face?
Inevitabil, sunt folosite sintagme ca „retorică naționalistă”, e ironizat „fariseismul”, „falsul patriotism”, „naționalismul de paradă”, demagogia, șamd. De acord. Sentimentul religios și sentimentul național au fost deseori abuzate, simulate cu rea credință, devalorizate, puse pe tarabă.
Dar remarcabil e că scrupulozitatea se oprește doar la acestea două. Nu auzi niciodată despre un politician că ar fi „un demagog al democrației”, „un fariseu al liberalismului”, „un fanfaron al societății deschise”, „un ipocrit al statului de drept”. Politicienii de pe toate meridianele țin discursuri în care vorbesc de libertate, democrație, drepturile omului, justiție – fără ca vorbele lor să fie puse în contrast cu faptele și cu realitatea „din teren”.
Și discursurile „corecte politic” sunt tot retorică. Dar atunci când se cuvântă de la tribuna Parlamentului European sau a ONU, nu auzi: „președintele a folosit o retorică a toleranței”. Sau „pozează în pro-european, se pretinde tolerant”. Nici „primul ministru mimează credința în economia de piață liberă”.
Și atunci, de ce acest dublu standard și această vigilență a presei? Nu cumva pentru că doar unele concepte au potențialul real de a aprinde inimi, în timp ce alte vorbe mari sunt general acceptate ca deja castrate, inofensive.
Culmea e atinsă de cei care nu ascund că nu dau doi bani pe cele două, le consideră aiureli depășite, basme din alt secol, născocite pentru proști. Dar tocmai ei manifestă maxima vigilență. Tocmai ei stau la pândă să nu simuleze cineva. Dacă ideile alea două sunt așa naive și irelevante azi, oare de ce le inspiră atâta teamă?
evadare.ro
December 17th, 2020
Mai multe despre: Politica

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.