Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări

Dictatura libertariană de piață

Guvernul liberal anunță că ar putea recurge la fixarea prețurilor pentru anumite produse. Nu spun nici că-i bine nici că-i rău. Remarc doar că i-a ajuns soarta să ia asemenea măsuri tocmai pe unii din nucleul zis libertarian, reprezentat de Florin Câțu și Bogdan Glăvan, sfătuitorul lui Orban. Care justificau orice suferință și acțiune distructivă prin poncifele ideologiei. Tot ei vor fi mai mult ca sigur forțați să aloce și ajutoare de stat.
De mai mulți an am ajuns la concluzia că e nevoie de flexibilitate doctrinară, adică eficiența în atingerea unui scop mai înalt mi se pare mai importantă decât coerența ideologică. Nu știu dacă la vârful partidelor actuale (indifernt de ghinionul de a se afla la putere) există o reprezentare a acelui „scop mai înalt”.


Teoria libertariană spune că specula e un fenomen benefic per total. Prin speculă, sunt opriți cei care nu au o nevoie stringentă (își doresc mai puțin) să ajungă la o resursă rară. Astfel se face o alocare mai rațională. De asemenea, prețul ridicat motivează furnizorii să producă, intermediarii să distribuie, cercetătorii să inoveze, mărind în final oferta de lucruri intens cerute, în detrimentul celor pentru care există mai puțin interes. În același sens, teoria spune că intervenția de stat face alocarea resurselor ineficientă, că reglementările creează piața neagră și corupție.

Desigur, teoria e indiferentă la considerente morale. Sau, atunci când le abordează, consideră piața capabilă să creeze propria sa morală. Forma extremă a cultului pieței duce la darwinism social: supraviețuirea celor mai puternici, a se citi cei mai bogați. Forma mai utopică, adoptată de cei mai mulți libertarieni, aflați la vârstă adolescentină (biologic sau psihologic), e idealismul statului minimal (minarhhismul) sau visul și mai îndrăzneț al anarhismului de dreapta (anarho-capitalismul).

Toate cele trei forme duc însă paradoxal la efecte nu chiar incompatibile cu ale comunismului în versiunea sa utopică. În special darwinismul libertarian aduce mental cu lipsa de cruțare din etapa de „dictatură a proletariatului”. „E nevoie să spargi ouă, ca să ai omletă”, ar fi spus Lenin.
Făcând treaba murdară a corporațiilor (ocupate cu programe de „responsabilitate socială”) anti-etatiștii din conducerile de stat pun pe tavă statele, demantelate de mecanismele de auto-protecție ale comunităților. Și participă activ la împlinirea profeției marxiste a preluării statelor de către marele capital și de pauperizare a muncitorilor prin dispariția clasei de mijloc. Marea problemă de ordin practic a acestui desfășurător e că darwinismul liberal e la fel de incompatibil cu promisiunea democratică, pe cât de puțin tentante electoral sunt formele mai idealiste ale lui „fiecare pentru el”.

Pentru a fi pus în practică, liberalismul cinic are nevoie de o stare de necesitate sau de o dictatură, de preferat globală și perpetuă, față de care marele capital transfrontalier nu are nimic de obiectat. Ba chiar îi e scop, de care, prin distrugerea statului și comunităților, libertarianismul îl apropie cu viteza cu care pretinde că fuge de el. Pentru că dacă e ceva ce capitalistul își dorește cel mai puțin, aceea e competiția.

evadare.ro
March 15th, 2020
Mai multe despre: Politica
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact