De ce nu își asumă securiștii conducerea militarizată a țării?

Întâi m-am amuzat, descoperind accidental cum arată vizual scena ordonanțelor militare, prin care e condusă țara. (Nu m-am folosit nici pe timp de pandemie de „beneficiile” televizorului, așa că aflam doar în scris despre vestitele ordonanțe militare. Așa că abia după o lună am și văzut comedia.) Scena părea inspirată de ceva film de categorie B. O juntă anti-gripală pusese mâna pe putere, doar că nu erau toți îmbrăcați în verde, ca-n America de Sud, ci în albastru și negru. Un actor în haină de piele, ca-n filmele cu naziști, un surdo-mut întristat, gesticulând comic în față, alt actor îmbrăcat în uniforma de milițian din seria BD și Arafat, îmbrăcat în Arafat. N-o să zic că părea îmbrăcat în palestinian, ca-n filmele cu teroriști. Era în pulover, ca Petre Roman, la Revoluție.

După ce m-am oprit din râs, mi-am pus la modul cel mai serios întrebarea din titlu. S-o luăm metodic. Frica unora de gripă a suspendat statul de drept în România. E important aspectul: „a unora”. Pentru că nu s-a făcut vreun sondaj, n-a existat un referendum sau un vot popular, din care să rezulte că frica de gripă e a întregii populații, care cere să fie condusă altfel. Poate e, poate nu e. În tot cazul, renunțarea temporară la democrație nu s-a făcut pe cale democratică. Undeva, un nucleu neștiut de putere a decis asta, după consultări cu specialiști, selectați pe criterii la fel de misterioase.

Nu contest neapărat opțiunea. În cazuri excepționale, cum ar fi război, calamitate, există această practică și în alte țări. Întrucât organizarea democratică e anevoioasă în luarea deciziilor, divizată partinic și disipată în multe grupări locale și de interese, puterea e delegată unui grup. Acel grup e aproape întotdeauna armata, care are avantajul unei ierarhii clare, al unei bune organizări logistice, deține mijloacele supreme de menținere a ordinii și apărării granițelor. Nu se compară tipul de armament, pe care îl are o armată, cu dotarea gardienilor publici, jandarmilor, grănicerilor sau polițiștilor din cartier. Militarii sunt antrenați să dea și să respecte ordine, să funcționeze coerent și în situații de colaps al infrastructurii, în situații când instituțiile civile și comerciale devin inoperante.

La nivelulurile superioare, militarii sunt antrenați să administreze strategic un teritoriu, cu populație dezorganizată sau chiar ostilă. Sunt antrenați să gestioneze resurse în mod rațional, să aleagă între priorități, să aibă în pază comunități mici și mari de pe teritoriul țării sau teritoriul cucerit într-o campanie. Ei coordonează întreaga infrastructură de transport, depozitare, dacă e nevoie și producție, alimentare cu utilități. Tot ei instituie și tribunale cu deliberare rapidă. Înainte de încheierea unui conflict, conducătorii militari pot purta și tratative de pace, pot încheia armistiții cu inamicul, schimburi de prizonieri, toate atributele diplomației, pe timp de pace. Prin urmare, armata e dotată prin natura ei cu capacitatea de a substitui temporar toate funcțiile statului, în vremuri pașnice. Ca un generator de curent, pe care îl pui în funcțiune în caz de pană, armata are „în raniță” un mic stat alternativ, cu toate funcțiile de bază ale statului propriu-zis.

Dar România are o particularitate. Ea are deja în funcțiune de multă vreme așa ceva. Tot poporul îl cunoaște sub numele de statul paralel. Specificul românesc e că acest mini-stat funcționează fără decrete speciale și în vremuri „normale”. În România, nu generalii de armată sunt bănuiți a avea cea mai mare putere potențială, ci generalii de servicii secrete. Nu militarii au rețea de influență în presă. Nu militarii au politicieni în subordine. Nu militarii au protocoale cu magistrații, care au făcut din justiție „câmpul lor tactic”. Nu militarii sunt bănuiți că au înființat partide-balama, partide radicale de opoziție sau că au schimbat conducerile partidelor vechi. Nu militarii au cele mai generoase bugete, nu militarii au tehnica scumpă de supraveghere a populației, nu ei sunt bănuiți că au propria rețea de firme, abonate la contractele cu statul. Au avut chiar și una producătoare de dezinfectanți!

Dacă gripa a suspendat conducerea aleasă prin vot democratic, pentru a o înlocui cu generali, de ce acei generali nu sunt de la SRI, SIE și STS, cei mai puternici în stat, ci doar cei de la ministerele mai modeste? În vremuri normale, puterea statului paralel e ilegitimă, tocmai pentru că nu rezultă din vot. Dar nici a generalilor de armată, nu vine pe cale democratică. Dacă argumentul e că trebuie să preia controlul, cel mai puternic și mai bine organizat, scuzați-mă, dar acest gest de asumare trebuia făcut de vajnicii noștri securiști.

Și-așa ne-au fost supendate toate libertățile civile, de frica gripei, ni s-a restrâns dreptul la mișcare, ni s-a dat o oră de stingere, ni s-au restrâns și libertăți colective și de conștiință. Puteau și generalii din umbră să renunțe de data asta la locurile din culise și să urce curajos pe scenă. Măcar să-i vedem la față. Alegând să trimită în față generali mai mici, cu mai puțin prestigiu social, ne fac să credem că situația nu-i chiar atât de gravă. La urma urmei, acum nu era nevoie nici de tancuri, nici de rachete, radare și fregate. Era treabă de organizare, de bună comunicare cu publicul, de prelucrare a unei informații științifice, de punere la treabă a bunelor relații cu parteneri străini. (Cum au făcut serviciile israeliene, de pildă, care se laudă cu achiziții de echipament medical de la țări arabe, oficial ostile.)

Cu umor, jucând ca de obicei simplitatea țărănească, Ion Cristoiu își punea problema cum s-a derulat operațiunea „Sparanghelul”. Cum au fost deplasate mii de oameni spre aeroporturi, pentru a merge în Germania la cules. Au fost depășite inclusiv filtre de poliție, pentru că deplasarea s-a făcut cu autocarul pe timpul nopții, s-a făcut inclusiv din județul Suceava, teoretic, în carantină totală. O asemenea operațiune amplă (premierul a invocat un necesar de 80-90.000 de culegători, cu care ar trebui să servim prompt „partenerul” german), nu se putea derula în teritoriu fără ca supra-structura de putere a țării să transmită ordine până la cele mai de jos eșaloane, ale sergentului din patrula de stradă, din mai multe județe simultan. Premierul a pretins că e neștiutor de o asemenea operațiune, chiar s-a rățoit la conducerea aeroportului Cluj. Dar, vorba acea, sparanghelul se execută, nu se discută.

Așadar, singura situație ce pare a trăda modul de operare a statului paralel, s-a petrecut în favoarea Germaniei, cu sau fără știrea politicienilor. Care poate doar mint, pentru a părea mai demni decât sunt, în fața alegătorilor. Iată așadar, un umil răspuns la întrebarea din titlu. Care nu e o certitudine, e o ipoteză. Poate statul paralel securistic nu a considerat că gripa e o urgență atât de mare, încât să preia la vedere puterea și să se ocupe de ea, pentru că își salvează forțele pentru operațiuni discrete, necesare unor clienți mai grași decât statul român. O presupunere răutăcioasă, știm că ei pun patria „a priori”, cum le-a zis cineva că e foarte doct să spui. Vorba aceea, aveau și ei o ocazie să-și justifice pensiile speciale, și p-aia au ratat-o!