Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Cum poți ajuta această pagină să se dezvolte

Cum se explică tăcerea partidelor pe tema migrației?

Funcția primordiala a unui stat e să asigure supraviețuirea comunității în numele căreia s-a format, să o apere de o agresiune care îi periclitează existența. Cu atât mai mult într-o democrație, politicienii pretind să reprezinte interesele celor care le dau votul. Și totuși, clasa politică în integralitatea ei își permite luxul de a ignora un fenomen de schimbare a însăși populației țării pentru totdeauna de acum înainte, care se petrece în ritm alert sub ochii noștri. Un lux, pentru că politicienii ar fi bucuroși să nu fie nevoie să vorbească și despre alte fenomene – cum ar fi scumpirile – dar nu prea pot, pentru că ar fi taxați de opoziție.

O explicație ar fi înregimentarea aproape integrală a presei câte unui partid și „statul paralel”. Așa e că n-ați mai auzit sintagma asta de când „stânga” și „dreapta” și-au dat mâna într-o largă coaliție? O fi dispărut… Evident că n-a dispărut și e capabil să preia din atribuții ale politicului, cum a luat din cele ale aparatului judiciar și ale presei, căci avem cei mai mulți neo-securiști la mia de locuitori.

Cum pot ei să facă asta? Raționalizând iraționalul. Dacă populația țării în masă ar consimți să-și voteze înlocuirea, ar fi un act irațional, o sinucidere colectivă. Dar populația nu face asta, de vreme ce nu votează partide care să se pronunțe deschis pentru migrație. (Nici măcar USR nu știu să fi avut la vedere astfel de poziții pentru granițe deschise.) În schimb, votează partide care nu se pronunță nici pro, nici contra, dar o facilitează prin măsuri discrete, deschiderea pieței muncii, votul alături de țările progresiste în dezbaterile UE. (Nota bene: în toată Europa acea dezbatere e pe primul loc în agenda publică sau măcar în primele trei. Doar la noi, nici măcar nu afli cum au votat „ai noștri” în negocierile din Uniune.)

Ca să nu existe neplăceri electorale, intră în schemă postacii și vânturătorii inconștienți de mesaje de resemnare și acceptare a fenomenului. Adică persoane neafiliate partidelor care ar trebui să dea socoteală le preiau această povară și se ocupă virtual de „controlul mulțimilor” – cu tot felul de argumente „raționale”. Acum câțiva ani, argumentul favorit era: dormiți liniștiți, nu vine nimeni în văgăuna asta de țară, dacă vin, stau puțin și pleacă în Germania…. Acum că realitatea străzii contrazice amăgirea – asiaticii și africanii sunt rezidenți cu serviciu stabil și își aduc rudele – somniferele iau alte forme.

Se spune, de exemplu: da, fenomenul se întâmplă, dar era inevitabil sau e vina noastră. (Iarăși, partidele n-ar putea da mesaje: românii sunt leneși, cer salarii prea mari…. deci iar ca prin noroc apar comentacii să preia acest neplăcut refren în locul lor.)

Există de fapt și statele paralele ale altora – respectiv ONG-urile cu misiune externă pe glob. Dinspre ei vin justificatorii „de stânga” neo-marxistă, care spun: e foarte bine că se întâmplă, pentru că „drepturile omului” și cine are de comentat e rasist. Dinspre „dreapta” liberală vin alți justificatori, care răspund în locul partidelor prin refrenul „drepturile patronilor, drepturile investitorilor”.

Iată deci o lume gestionată prin „triburi” care se ceartă pe internet între ele, dar care permit partidelor să externalizeze astfel de probleme de „relații publice”. Deci să facă din cea mai importantă problemă politică a generației noastre o problemă absentă de pe agenda publică sau o temă apolitică pentru care eventual se ceartă cetățenii între ei.

În acest timp, politicienii se pot dedica pompieristic câte unui scandal cu impact emoțional, pe care promit să-l rezolve (până trec la altul și uită de „prioritate”). Ba un drogat dă peste oameni cu mașina și prioritatea politicienilor devine lupta (declarativă) cu drogurile, ba explodează ceva și au de luptat cu normele de incendiu sau de făcut (promisiuni despre) spitale, ba niște bătrâni sunt înfometați în azile și conducătorii aleargă să caute vinovați, ba e atacată țara vecină… și tot așa. Agenda publică e încărcată, plină ochi, mereu pare că se ocupă de câte o urgență.

Între timp, demografia se schimbă, străzile din cartierele copilăriei sunt bătute de alți oameni, în malluri te simți ca într-o țară străină. Dar nu contează. Omerta partidelor de la putere și din opoziție e totală. Probabil că dacă un partid ar deschide acest mesaj „incorect politic” ar fi clasat ca extremist și denunțat ca nefăcând parte din consensul „rezonabil” al oamenilor cumsecade. În caz de forță majoră, e pusă la punct și infrastructura pentru măsuri mai contondente – cum ar fi amendarea sau trimiterea în judecată a celor care mai exprimă rezerve pe subiectul înlocuirii, pe motiv de discriminare și conspiraționism. Deocamdată nu e nevoie, pentru că aparatul apolitic nevăzut face o treabă splendidă să descurajeze acest subiect.

PS: De cele mai multe argumente „raționale” ale „lobby-iștilor” m-am ocupat mai demult în articolul:

Victor Grigore

evadare.ro
October 8th, 2023
Mai multe despre: Politica

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact