Între 1932 și 1972, echivalentul Ministerului Sănătății din Statele Unite a derulat cel mai lung experiment criminal pe un mic segment din propria populație. 600 de țărani săraci din Alabama au fost selectați în special pe criterii rasiste (erau toți negri) și mințiți că vor beneficia de tratamente gratuite din partea statului.
Dintre cei 600 de bărbați, 399 aveau sifilis, iar 201 au constituit grupul de control al experimentului. Scopul medicilor era să urmărească evoluția bolii în lipsa tratamentului și să observe dacă există particularități rasiale în această privință. Pacienții au fost mințiți că investigația va dura „doar șase luni”, dar a fost prelungită pe parcursul a 40 de ani.
Inițial, subiecții erau păcăliți că primesc tratamentele cu arsenic sau mercur, (nu tocmai ideale) disponibile la acea dată, dar nu primeau decât injecții și medicamente de tip placebo. După cum notează Wikipedia, deși în 1947 a fost descoperită penicilina ca tratament eficace împotriva sifilisului, aceasta nu le-a fost niciodată administrată, mai ales după ce finanțarea studiului din Tuskegee a fost oprită.
După apariția acestui tratament, grupul celor 600 a fost oprit să participe inclusiv la programele naționale de combatere a sifilisului. Victimelor li se luau periodic probe de sânge și chiar li s-au făcut puncții lombare (adică extrageri de lichid cerebrospinal) pentru a vedea efectele neurologice ale bolii. Deși dimensiunea rasistă a experimentului era evidentă, la el au luat parte inclusiv doctori de culoare. Primul care a criticat programul a semnalat imoralitatea demersului către superiori încă din 1955. Cu toate acestea experimentul a mers înainte, iar în anii 60, doctorii chiar se lăudau cu descoperirile lor în articole publicate în reviste științifice.
La finele experimentului, doar 74 din cei 600 mai erau în viață. Din grupul inițial de bolnavi, 28 au murit de sifilis, 100 de complicații. 40 dintre soțiile lor au fost infectate și 19 dintre copiii lor s-au născut cu sifilis congenital.
Unii supraviețuitori au primit despăgubiri echivalente cu 50 milioane de dolari. Cinci dintre ei au participat în 1997 la ceremonia în care președintele Bill Clinton și-a cerut scuze pentru cele întâmplate, în numele țării.