Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
E una să ieși din politică plictisind alegătorii cu aceeași placă cu Băsescu, la emisiuni fără audiență, cu Horia Alexandrescu sau Florin Condurățeanu, și cu totul altceva să îți dai foc la valiză în moțul prime-time-ului. Deși mi-l imaginam pe Crin Antonescu stingându-se ca în prima variantă, iată că liderul liberalilor e mai tentat să gafeze, decât să agaseze.
Lipsa de fler a lui Crin Antonescu s-a văzut de la primele ore ale unei seri agitate, când a fost chemat să comenteze sentința dată lui Adrian Năstase de justiție. La ora aceea, ex-premierul nu avea încă glonțul în gât, dar Antonescu avea cert un nod în gât. Circa 20-30 de secunde au durat oftaturile, până să înceapă răspunsul, apoi bâlbâieli și un atac bizar, nu la Băsescu, ci la Uniunea Europeană, care ar aplica un dublu standard, între Năstase și Iulia Timoșcenko din Ucraina. Evident, deja aspirantul la prezidențiale rata momentul de derivă al lui Ponta, prins cu al treilea plagiat și cu mentorul arestat în ziua aia, și se afunda în apărarea unui pușcăriaș de drept comun.
Ce credibilitate mai poate avea un potențial incoruptibil, care va și promite în viitoarea campanie electorală, că se va lua de piept cu corupția, dacă reacționează ca o bunicuță la căpătâiul tuturor hoților. Se cam dezumflă aplombul cu care „camaradul” Crin îi amenință pe „portocalii”, că vor înfunda pușcăriile, în frunte cu Băsescu. Un justițiar cu reacții atât de selective nu are o credibilitate mai mare decât alde Vadim Tudor, și el prezent la căpătâiul „omului Adrian Năstase”, dintr-un studio TV. Numai că Vadim Tudor e mort din punct de vedere politic, s-a pierdut în marjele de eroare ale „mafiei sondajelor”. Nici pensionarii nu îl mai văd ca pe un justițiar, ci ca pe un entertainer. Mai multe speranțe își pun în măscăriciul ăla de Sorin Ovidiu Bălan, „ministrul de interne” al lui Domnu Dan.
Crin Antonescu, în schimb, e oarecum tânăr. Nu are de apărat 1,03% voturi, ca Vadim. În Crin Antonescu își pun speranțele niște milioane de oameni, majoritatea tineri, poate prea tineri ca să știe cine au fost Iliescu și Dan Voiculescu. Speranțele lor nu le poți face praf sinucigându-te politic alături de Năstase.
Spre seară, vine și dramoleta, iar Năstase își trage oarece gloanțe sau alice în gușa bine îngrășată, care rezistă mai ceva ca o vestă de kevlar. Paramedicii lui Arafat intervin, mi ți-l bandajează fedeleș cu un fular și-l duc pe targă la spital. (Apropo, dacă vânătorul avea o țintă mai bună decât când l-a ochit neglijent pe socrul lui Adrian Năstase, și se împușca în cap, paramedicii l-ar fi dus în ambulanță cu o căciulă rusească de blană?!) Victor Ponta fuge într-un suflet pe holurile spitalurilor (gurile rele spun că strigând: dați-mi voie, sunt doctor!!). Și încearcă să-l lovească pe Băsescu măcar în inimă, întrebându-l dacă e fericit.
Toată dramoleta asta e ciorba PSD-ului. Ponta nu are decât să își riște cariera, sau să creadă că și-o relansează, plângând la căpătâiul celui care l-a făcut om. Dar nu era meciul lui Crin Antonescu. În niciun protocol al USL nu scria că era dator la vizite (spitalicești sau penitenciare), în delegații cu Ponta și Daniel Constantin (ăla micu). Cu toate astea, Crin mai răspunde unor telefoane de la tele-bârfitoare și oftează cu năduf:
„E cea mai neagră noapte pe care o trăiesc, de la nopțile de 13-15 iunie”.
O asemenea lipsă de discernământ și de simț al proporțiilor, mai rar. Și încă la 5 zile de la aniversarea respectivelor mineriade și în postura de aliat al bătrânului Iliescu. Crin Antonescu se urcă singur pe o targă, cu un fular legat în jurul capului, fără să-l doară. Dacă pentru Adrian Năstase e iresponsabilă o tentativă de sinucidere, pentru practic opt luni, până la eliberarea condiționată, când ai doi băieți mari și suficiente resurse să îți trăiești restul zilelor în orice colț de natură visezi, pentru Crin Antonescu e cam același lucru abandonarea electoratului liberal (cât o mai fi el de liberal), pentru a te alătura pârnăiașilor pesediști. Și culmea, prin comparații așa disproporționate.
Victor Grigore
