Claudiu Crăciun, un locotenent în civil

USL ne-a făcut de râs în Parlamentul European, trimiţând la export primul reality show marca Antena 3, care a rupt audienţele la televiziunea cu circuit închis a Parlamentului. Maşina de fabricat vedete a trustului Intact turează motoarele la maximum şi tocmai a mai creat un personaj. Corporatistele sunt mai umezite de vorbele lui, decât liceenele la o oră de sport cu proful de la Jean Monnet, pe muzica lui Tudor Chirilă. E prima oară când îl văd pe acest băiat, dar am sentimentul învecinării cu o capodoperă: Claudiu Crăciun e martirul Sobaru, combinat cu învăţătoarea care a făcut greva foamei, cu locotenentul Alexandru Gheorghe. E Remus Cernea 2.0.
Pe Facebook, discursul lui a devenit viral. (Chiar am bănuiala că produsul Claudiu Crăciun e creat pe Facebook. Mi-l şi imaginez, ambalat într-o cutie verde: e noul Crăciun, 100% eco, 100% bio, pufos ca un fulg de nea, generaţia viitoare, dintre noi, pentru noi.) Nu glumesc, cei care i-au postat discursul pe Facebook şi YouTube au fost inundaţi cu mesaje elogioase: ăsta e viitorul, e speranţa, le-a zis-o, e inspiraţional, e motivaţional şi în tendinţe.
Mărturisesc că ăsta e şi motivul meschin pentru care scriu acest articol. În nemernicia mea, ca un lacom capitalist, aştept să vină aici toţi imbecilii din ţara asta. Vreau să adun trafic de la toţi cretinii din generaţia tânără. Ei sunt viitorul, ei sunt targetul meu! Accept să fiu înjurat, duşmănit, făcut slugă băsistă şi om fără inimă, incapabil să înţeleagă portretul unei lumi mai drepte şi mai bune pe care acest tânăr a descris-o, nu doar pentru noi, pentru miliardele de vorbitori de engleză, care vor să schimbe ceva la această lume rea. Veniţi aici, fraţilor, haideţi să ne îmbrăţişăm! Nu sunt aşa cum vă imaginaţi, sunt lacom şi dacă aş avea angajaţi, probabil, i-aş exploata, dar am şi eu o inimă, sunt parte din această societate. Haideţi să ne regăsim, să ne ţinem de mână până când primăvara va veni! De ce să ne urâm, de ce să ne duşmănim?
Vă rog să ascultaţi acest discurs şi să îmi spuneţi dacă regăsiţi în el mai multe idei inteligente decât într-un şlagăr de Fuego. Dacă da, vă rog să mi le lăsaţi la comentarii, una sub alta, cu liniuţă, după care puteţi să începeţi să mă înjuraţi.

Aşa e că vă simţiţi mai bine? Nu sunteţi bucuroşi că acest boboc al tinerimii române predă la SNSPA şi va produce noi generaţii de corporatiste, care vor ofta la auzul vorbelor lui? Poate România nu va mai avea un Hagi, care s-o facă faimoasă în lume, dar va avea măcar un profesor universitar, care poate spune în engleză, în mai multe cuvinte, “să fim pozitivi, să dăm totul pe teren ca să fie bine, să nu fie rău.” Sper că noul produs al revoltaţilor fără de idei nu va avea soarta crudă a locotenentului, care în week-end era declarat erou al armatei române şi exemplu de onoare ostăşească de “analistul militar”, iar la mijlocul săptămânii era făcut “nevropat” în faţă. Mi-ar părea rău de el, cum mi-a părut de sărmanul locotenent. E trist să iei de bun un circ mediatic şi să îţi ratezi cariera, sau măcar serviciul călduţ, de dragul de a apărea pe sticlă câteva minute. Vei afla că şi oamenii ăia, ca Gâdea, sunt în fond răi şi n-au niciun gând să îţi dea nici măcar 50% din comanda statului.
Şi mai trist e că în această sală sunt politicienii, zice-se, de talie europeană. Mazetele alea din sală, care s-au ridicat să îl aplaude în picioare pe hippiotul febril, care scăpase din crunta dictatură cu un avion de linie, ăia sunt plătiţi şi din banii noştri. Simţiţi o strângere de stomac la gândul că oameni atât de lipsiţi de discernământ fac planuri de salvare a Europei din criză? Nu vă temeţi? Eu da. Dacă aplauzi asemenea exaltări infantile, ceva între discurs de Miss şi compunere de elevă cu pampoane, înseamnă că eşti în stare să plângi la desenele cu Bambi. Înseamnă că poţi vota legi pentru salvarea balenelor din Marea Neagră sau vinde Europa chinezilor pe bani de Monopoly. Râdem, glumim, dar catastrofa sistemului de învăţământ a ajuns în politica de nivel înalt şi s-ar putea să nu mai fie cine să ne salveze.

Dar Claudiu Crăciun nu e singurul profesor care s-a făcut de râs, pardon, s-a umplut de glorie la Bruxelles. Un alt profesor universitar tot de la SNSPA, le-a povestit europenilor cum e cu dictatura din România. Iată-l în acţiune pe veteranul Cristian Pârvulescu. După zece minute de bătut câmpii, ditai profesorul îi anunţă pe parlamentarii Europei că le dă şi un exemplu concret de dictatură. Într-un sat de nu ştiu unde, enoriaşii ortodocşi au ieşit să ceară ca preotul lor să nu fie schimbat. Iar regimul ce-a făcut? A mobilizat poliţia şi jandarmeria împotriva babelor, pardon, enoriaşilor.
Credeţi că inventez? Ascultaţi aici:
Cristian Pârvulescu aberează

Halucinant, nu? Vă imaginaţi ce au înţeles euro-parlamentarii? Că “regimul” duce o prigoană armată împotriva credincioşilor ortodocşi. La ce cultură au euro-birocraţii, nu m-ar mira să creadă că ortodocşii sunt vreo minoritate discriminată în România. Să nu vă miraţi când or veni primele camioane cu ajutoare sau când dronele vor bombarda preventiv ghereta şefului de post din satul cu “no fly zone”. Doar nu i-ar minţi asociaţia Pro Democraţia pe bunii europeni?

Am păstrat pentru buna dispoziţie de final, cea mai tare intervenţie de la spectacolul de bălăcărire naţională de la Bruxelles. Economistul Liviu Voinea se conturează ca un veritabil concurent pentru Ion Iliescu. Ză ducks come from ză trucks, remember. Iar Liviu Voinea are toate şansele to dă bi dă best!