Becali si Nastase, intre masoni, securisti si alti mascarici, la o nunta din Peris

Gigi Becali, europarlamentar, a fost nas de cununie al unui tanar mason, fiul lui Stefan Masu, seful Ritului York din Romania (va scutesc de denumirile pompoase). Printre invitati, fostul prim-ministru, Adrian Nastase, cel care a dat ordonanta de urgenta care trecea Masoneria in randul organizatiilor de utilitate publica, Dana Nastase, Titus Corlatean, frati, nuntasi, popor.
Stefan Masu, securist din comertul exterior, e acum “om de afaceri” in comertul interior. Fiul sau, Florin Masu, are in comun ceva surprinzator cu proaspatul nas Gigi Becali. In urma cu doi ani, tabloidele relatau cum a fost cercetat de politie pentru sechestrare de persoane, tot cu ajutorul bodyguarzilor. Eh, ale tineretii valuri!
Partea si mai frumoasa decat melanjul de mistici si bufoni din poveste mi se pare locul desfasurarii. La Peris, pe mosia lui Stefan Masu, marele mason a dezafectat un fost grajd de vite, transformandu-l in templu masonic. Pare un loc potrivit pentru ritualurile de initiere in cadrul carora ucenicii se prezinta cu cate un crac de la pantaloni suflecat, sau in rochie de mireasa, in fata cate unui cap de mort. (Cine e curios, poate gasi bizareriile pe Youtube.)
Perspectiva ca Romania sa fie condusa de la Peris, de un guvern secret, mi se pare irezistibila. In clipa de fata, la cum se prezinta, tara nici nu merita alta capitala.

Daca doriti o abordare mai serioasa a fenomenului masonic, nu pot gasi o voce mai calificata in problemele spiritului, decat cea a lui Mircea Eliade, care intr-un articol din Vremea, 1936, scria:

Nu stiu ce vor acesti oameni, cine le-a bagat in cap ca isi trag doctrinele de la Solomon si de la Piramide, si de ce sint atit de misteriosi cu “secretele” lor pe care le publica totusi in sute de carti de propaganda.

Eliade identifica o “mentalitate francmasonica”, in cadrul careia abstractul se combina cu grosolania, pentru a rezulta o viziune schematica, lipsita de coerenta si subtilitate.
E genul de mentalitate care aduna laolalta personaje mai pestrite decat colectiile de arta ale lui Adrian Nastase: grandomani, arivisti, initiati in parascovenii ezoterice si flacari violet. Pe recunoasterea reciproca a acestor “calitati” e construit cam tot establishmentul cu care ne-am pricopsit. Nu apartenenta la cine stie ce loja ii aduna, cat fratietatea tipologica.
Nu stiu de ce se mai ambitioneaza patriarhul Daniel sa construiasca o replica a Vaticanului la Bucuresti, cand avem deja un templu masonic la Peris.