Baconschi și Caramitru Jr au ajuns la aceeași părere despre creștini

Păreau două lumi despărțite de falia San Andreas, două bule de internet certate pe vecie, care nu-și vorbesc și nu se ascultă. Dar, în sfârșit, fuziunea s-a produs. Conservatorii caviar și progresiștii regresiști (cum le spuneau primii) au legat o frumoasă prietenie. Închiși în case de frica gripei, dar împreună în cuget și-n simțiri. „Medievalii” moderniști și „sexo-marxiștii”.

Asemenea minuni doar sfinții mai puteau face! Sau, mă rog, vedeți imediat, că există și persoane lumești dar imediat sub treapta sfinților. Preamilostivii noștri filantropi, cucernicii George Soroș și Bill Gates. „Vrednic este!” le strigă la fiecare teologul cel mai faimos al politicii și facebookului:

La așa postare, normal că achiesează și însuși Luther de Dâmbovița, reformatorul Bisericii noastre, Andrei Caramitru. Așa da, i-a mers la suflet agitatului! Nu mai pupăm ca proștii moaște de săraci din alte secole. Avem eroi încă în viață, mult mai bine îmbrăcați și mai generoși.

Cine nu i-ar putea iubi!? „conspiraționiștii, printre care și mulți creștini mai nemintoși” – ne explică dl Baconschi. Aici sunt sigur că micul Caramitru ar fi folosit niște sudalme ceva mai usturătoare. Dar, cu cât vor petrece mai mult timp împreună, i se va „updata” și limbajul găurit de molii domnului ministru. Și își va dezlega graiul la adresa „creștinopaților”.

Vedeți care era păcatul cel mare al ortodocșilor? Nu-și alegeau bine reperele, cum suntem lămuriți pe final, ca să știm pe unde se situează George Soroș și Bill Gates.

(Apropo, Bill Gates și-a dublat averea în ultimul deceniu de când s-a lăsat de computere și s-a apucat de filantropie și vaccinuri. Iar legendarul George Soroș „filantropește” de când eram noi în scutece sau nici în proiect, și tot n-a ajuns la cantina săracilor de la atâta dărnicie. Tooot, împarte generozitate în stânga și-n dreapta pe toate continentele de zeci de ani, și seara când se uită-n cont tot e puțin mai bogat ca Francisc din Assisi. Dar, na, răutăți de „anti-liberal” nemintos.) O, tempora:

„…s-a rărit vocația sfințeniei și pentru că am stricat drumul spre admirația față de cei aflați mai prejos decât sfinții, dar mult deasupra muritorilor de rând: eroii științei, ai spiritului antreprenorial, ai inovației tehnologice….”

Ce frumos e când îl convingi până și pe acest dl Goe al clasei politice românești, care e Carmitru, să nu mai încerce să toarne magiun în galoșii patriarhului, ci să participe la un „exercițiu de admirație” pentru aproape sfinți. Cred că și tatăl său, partenerul de revoluție al lui Ion Iliescu – care-l pupa cu foc pe obraz, la intrarea în Studioul 4 – ar fi mândru de așa reușită pedagogică.

Apropo, l-am auzit absolut întâmplător pe Gelu Voican Voiculescu – bizarul ocultist, că aproape era să-i zic „conspiraționist” pasionat de mistere masonice – povestind într-un interviu dat lui Tucă. Își amintea cum se abătuse din drum să mai ia pe cineva la Revoluție. „Un tânăr”, zice. „Ce tânăr?” insistă Tucă. „Un student… pe fiul poetului Baconschi”…

(O țară mică: doar câteva mese.)