Să punem în context, linșajul mediatic la care sunt supuși protestatarii, anti-carantină

Așadar s-au terminat cele două luni de arest la domiciliu pentru toată țara și am avut un protest împotriva încălcării drepturilor constituționale în acest interval. Aici puteți vedea imagini, pe parcurs, vă spun și câteva impresii mai personale de la fața locului.

Prima surpriză a fost numărul mult peste așteptări al participanților. Am ajuns prea devreme și n-am stat nici măcar o oră întreagă după începerea propriu-zisă a evenimentului, pentru că nu părea că o să se întâmple mare lucru mai departe. Totul pașnic, fără incidente (am ratat unicul incident, cu agentul provocator #rezist, desantat probabil de Secu pentru a genera o știre falsă pe subiect). Cât am stat eu, se adunaseră câteva sute, dar manifestația s-a prelungit de la 17 la 23:30, adunând mult mai mulți. În mod cert au fost peste 300 și chiar și determinarea aceasta de a sta atât de mult, dublată de promisiunea că se întorc și mâine, spune ceva despre acest posibil debut sau doar gest simbolic singular.

Numărul ăsta pare mic, dar gândiți-vă: oamenii ăștia s-au organizat singuri numai și numai cu Facebookul. Fără niciun ONG, fără nicio personalitate marcantă, care să tragă public după ea. Pur și simplu s-au întrebat „din om în om” dacă se organizează ceva, mai iese cineva, la ce oră… Nicio televiziune nu a anunțat că va exista acest protest.

Comparați asta cu debutul protestelor #rezist, care au început tot cu o mână de oameni în piață, ajungând la sute de mii după ani de zile de mediatizare și apeluri pe toate canalele. Țin minte cum își întrerupeau toate televiziunile programul și dădeau în direct chiar și zece protestatari, care începeau să se adune. Filmați cu cadru strâns, de la sol, să pară mulți, cu prim-planuri pe lozinci. O, da, acele lozinci frumos trase la xerox, cu texte isteț-glumețe, concepute de copywriterii unor agenții de publicitate.

Nimic din toată recuzita asta n-a existat acum. Oamenii n-aveau sloganuri și bannere ticluite de acasă. N-aveau toți aceeași nemulțumire și erau foarte diverși între ei. Altfel spus, am simțit fără dubiu că e o mișcare autentică, de la firul ierbii, nemanipulată. Erau oameni de toată mâna, un eșantion reprezentativ de populație: cred că erau și vreo 5 țigani, ceva pensionari (mai puțini decât de obicei, de înțeles), iar majoritatea tineri absolut decenți. Ca în societatea mare, erau și proști și deștepți. Nu, nu erau doar „tineri frumoși și liberi”, cum li se spunea altor protestatari, dar nici urâții pământului, cum îi pictează presa. Și în tot cazul, oameni cu simțul libertății foarte dezvoltat – deci cel puțin epitetul ăsta li se potrivește mai mult decât celorlalți.

S-a făcut caz de prezența unor personalități din media alternativă. Prilej pentru presa sistemului să lipească aberanta etichetă de oamenii rușilor! I-am văzut pe Iulian Capsali de la Activenews, pe Pompiliu Diplan, pe Mihai Rapcea, ziaristul Silviu Alupei, ulterior înțeleg că a venit și avocatul Dan Chitic. Haideți s-o spun direct: oamenii ăștia nu sunt cunoscuți decât cel mult după nume, online. Lumea în piață nu îi recunoaște. Nu dă năvală să facă poze cu ei, să le ia autografe, cu atât mai puțin să spui că au ieșit la îndemnul lor. Presupunând prin absurd că toți ăștia și alții, care or mai fi fost numiți, sunt agenții lui Kim Jong Un, ai lui Putin însuși – atâta timp cât nu-i știu ceilalți participanți, e o manipulare groasă să spui că ei dovedesc că participanții sunt oamenii Moscovei. Erau oameni preponderent săraci în piață. Cum bine zicea cineva, să spui că rușii i-au scos în stradă e la fel de inept ca „multinaționalele și-au scos angajații la proteste”.

Felul în care a prezentat presa acest protest m-a șocat prin rea-credință și abdicarea totală de la orice deontologie profesională. Hotnews a titrat așa:

Parcă simți ecoul stilului în care ziarele FSN relatau în 1990 mitingurile partidelor istorice. Lipsesc doar referirile la „dolarii lui Rațiu”, „mașina de scris găsită la peneleu”, „golani drogați” și „elemente huliganice”.

Pe aceeași coardă cântă și descoperiții de la G4 Media, care îi dau tare cu Sputnik și rușii:

V-ați prins? Românii din piață s-au luat după bulgari. O minciună sfruntată. De vreo 30 de ani s-au dat jos antenele de bulgari de pe blocuri, nu știu dacă mai există român conectat la „Balgarskaia televizia”. Dimpotrivă, dacă e o sursă de inspirație pentru aceste proteste, sunt cele făcute preponderent de suporterii lui Trump din America. Nu la ruși, care sunt ținuți fedeleș în dictatura lui Putin. Dar site-ul lui Tapalagă n-o poate zice p-asta cu America, decât dacă s-ar duce în direcția scenaritei cu „Trump, omul lui Putin”. Ceea ce nu l-ar pune bine nici pe Iohannis, mândrul purtător al șepcii cu „Să facem America grozavă din nou!”.

Ba chiar în piață era și o persoană cu steag american pe umeri. Unii au început să strige: USA, USA! la vederea lui. Nu-i chiar reacția unor filo-ruși. Îmi pare rău că nu i-am făcut poză, l-am considerat doar unul din multele steaguri fluturate în piață.

Nici nu am considerat reprezentativ acel steag american, pentru că de departe cel mai pronunțat mesaj al protestului a fost unul naționalist. Nu doar la modul vizual, după tricolorurile fluturate. Ci după scandările care prindeau cel mai mult. Gen: „Noi suntem români, nu slugi la stăpâni!”. Deși se tot bate monedă că sunt oameni ieșiți împotriva vaccinurilor, aș băga mâna în foc că la oameni a prins cel mai tare episodul sparanghelului. Cumva a stârnit o coardă emoțională, românul, cât e de umil, s-a simțit jignit de episod. Poate-a fost și șocul (la unii revanșa) după ce ni s-a vânturat atâta un mit fals al diasporei ca elită și cumva plutind deasupra nenorocirilor amărâților din țară. Repet: de sparanghel oamenii sunt mai ofticați decât de vaccin sau Constituție. Poate doar amenzile și declarațiile să fi enervat la fel de mult (niște inițiative prostești, dacă te gândești).

Că tot am amintit de felul delirant în care se făcea presă în anii 90, avem chiar și un veteran al fostei Scânteia după branduirea în Adevărul. Da, avocatul entuziast al minerilor lui Iliescu, Cristian Tudor Popescu, lovește cu mânie proletară, că se pierde bunătate de dictatură:

Ați reținut ideea: nu faceți ca ei! Stați liniștiți la locurile voastre, salutați munca organelor, care vă amendează pentru binele vostru, completați declarația și țineți-vă gura!

Mie un tricou purtat de un tânăr, cu „M-am născut în 1983, nu vreau ca fiul meu să trăiască în 1984”, e doar una din dovezile că în piață erau destui oameni cărora le merge mintea și înțeleg mai mult decât i-ar conveni lui CTP.

Protestatarii au scandat și mai vechea: „Toate partidele, aceeași mizerie!”. Iar lucrul ăsta se vede și din aceea că au picat între linii. Nu-i apără nici pesediștii – deși sunt o mișcare împotriva puterii. Dar nu-i susțin nici televiziunile „stângii”. Antena 3 pedalează tare pe isteria gripei și a prezentat execrabil evenimentul. N-a lipsit cadrul larg, de pe bloc, să pară foarte puțini și mici – un clasic al prezentării răutăcioase. Și supra-mediatizarea incidentului provocat de hashtagul „Ceaușescu”.

O concluzie importantă: și PSD și PNL și restul partidelor vechi se tem de un adversar venit din stradă, de o creație de la firul ierbii. PNL preferă să se lupte cu PSD-ul devenit lăbuș pentru ei, o potaie plină de bubele vechi. PSD vrea ca vocile critice să nu se audă, ca nemulțumirile să i se deșerte în traistă fără niciun efort la următoarele alegeri, într-o rotativă fără speranță.

Nu merg mai departe cu descrierea mediatizării tendențioase. Se vede de la o poștă, aș putea să arăt multe alte dovezi. Dar vreau să trec la fondul problemei.

sunt justificate protestele?

Discreditându-le cu etichete absurde, care îi descalifică pe cei care le aplică, „jurnaliștii” au evitat să răspundă la o întrebare esențială: au oamenii motive să protesteze. Cum spuneam, oamenii din piață au opinii diverse și necristalizate, fiecare e nemulțumit de altceva. Nu mi-am propus să devin eu „ideologul” mișcării și să-i scriu platforma program, dar înainte să plec în piață am scris practic pe nerăsuflate: 21 de motive pentru a protesta. Dacă le citiți, cred că veți constata că în ultimii 30 de ani n-au existat atât de multe motive și atât de grele pentru a ieși în stradă.

Adică, s-a protestat 3 ani pentru o amărâtă de ordonanță, pentru nu știu ce modificare adusă legii penale. Ori acum vorbim de suspendarea Constituției prin decret. S-au ținut ani de zile dezbateri pentru câte un referendum, care promitea (fără temei) să se modifice cutare articol din legea fundamentală – chiar și un cuvânt-două. Câtă patimă, câtă agitație! Iar dacă o șterge o juntă militaro-medicală din condei ridicăm din umeri și zicem: aia e!?

Merită acești oameni batjocura tuturor?

CTP i-a făcut „inteligenți asimptomatici” – adică proști. O formulă iscusită pentru un propagandist bătrân cu fălcile încleștate într-o mârâitură care și pupă mâna care-l hrănește. De ce-ar fi, la o adică mai deștept cel ce nu-și pune întrebări și e obedient, decât cel care își pune întrebări?

S-a spus că sunt niște sonați, care vorbesc de vaccinuri și gripă, fără vreo calificare în micro-biologie. Haida-de! Parcă sutele de mii de tefeliști erau experți în drept constituțional, procedură penală și jurisprudența Curții de la Veneția! Și totuși nimeni nu le nega dreptul de a striga în stradă împotriva unor articole de lege, despre care, dacă întrebai zece juriști, primeai zece răspunsuri diferite, toate aiuritoare.

Păi e valid sau nu e valid principiul mai larg al democrației!? Adică, oamenii per total sunt prezumați calificați să aleagă conducerea țării, să voteze textul întreg al unei constituții, să discearnă între programele economice ale tuturor partidelor, să aleagă în funcție de poziționări geopolitice, toate lucrurile pe care le implică dreptul la vot. Dar nu sunt socotiți cu destul discernământ ca să judece câte ore ar trebui să fie lăsați afară din casă, ce substanțe să li se bage în corp, dacă să le fie condiționat accesul undeva după ce li se ia temperatura sau trec printr-un soft de recunoaștere facială.

Fiți cinstiți și alegeți: ori ambele, ori niciuna. Ori oamenii n-au competențe și de binele lor ar trebui să se ocupe „experții”, „tehnocrații”, „oamenii de afaceri”, „comandantul suprem”. Ori oamenii au dreptul să-și exprime părerea, chiar temerile, chiar frustrările, în aceeași măsură în care o au și jurnaliștii și politicienii.

Pe internet a fost festival de bășcălie la adresa „revoltaților” din partea „obedienților”. Li se tot spune anti-vacciniști. Cuvântul în sine e o tâmpenie. Pentru cei care-l mai folosesc, aș pregăti un tub de pastile, alese la întâmplare din ce găsesc pe la rude. Le pun în tub și le amestec bine. Când mă mai întâlnesc cu unul care folosește expresia „anti-vacciniști” – îi dau să ia câteva pastiluțe. Dacă refuză să le înghită, o să-i zic „anti-pastilist”. Eticheta e tendențioasă, vrea să creioneze niște obscurantiști, care nu știu cât bine au făcut vaccinurile per total în istorie. Păi și pastilele au făcut bine, la scara istoriei. Dovedeșită că ești anti-pastilist conspiraționist, dacă nu iei la întâmplare ce ți se dă.

Se mai râde de protestatari cu argumentul fesenist: hă, hă, ce puțin sunt! Da, bă, sunteți voi mulți ca-n Lăpușneanu! Știți cum zicea Ghandi: întâi te ignoră, apoi te ridiculizează, apoi te atacă și după aia câștigi.

ce va urma

Ia să punem protestul în perspectivă istorică. Ne aflam în prima zi de „semi-libertate”. Un sondaj IRES, spune că deja 50% din populația României crede că mass media și statul s-au înțeles să prezinte trunchiat datele despre Covid-19. Teoria conspirației, veți zice. (Cu amendamentul că nu știm cum se împart acești „suspicioși”, între cei care cred că s-a mușamalizat și cei care cred că s-a exagerat pericolul pandemiei.) Da, dar o teorie pe care o crede deja jumătate din populație! Dacă îi faceți proști și filo-ruși pe jumătate din români, aveți o problemă mai mare decât virusul.

Ia să facem un efort de memorie: în 26 decembrie 1989, oare câți români credeau deja că TVR i-a mințit, că n-au fost cei 60.000 de morți la Timișoara, că n-au fost teroriștii care „trag din toate pozițiile” sau că gruparea simpaticului zâmbitor Iliescu era pregătită dinainte să preia puterea, ori că avea legături cu servicii străine. Foarte puțini. Era o stare euforică și de traumă foarte recentă. Acum suntem în echivalentul lui 26 decembrie – prima zi după execuția lui Ceaușescu și finalul Revoluției. Și jumătate din țară, cum spune americanul „nu cumpără” evenimentul. Ce credeți că va fi peste 1 an, când frica va fi uitată și se vor aduna și mai mult dovezile!?

Dar când foamea, șomajul, ruinarea unor patroni cu familiile lor – vor deveni palpabile? În 1990, după o lună, începuseră să se dezmeticească unii prin Piața Universității. Nesusținuți de singura televiziune, au pierdut masiv alegerile. Înseamnă că n-aveau deloc dreptate!? În 20 mai 90, Iliescu câștiga cu 85%. Dacă îi spuneai unuia din votanții ăștia că Iliescu e comunist, omul Moscovei sau al altor țări, că a dat o lovitură de stat – riscai să te linșeze sau, în cel mai bun caz să râdă de naivitatea ta. Așa că mai ușurel cu persiflarea celor care au bănuieli și acuză ilegalități, abuzuri, scenarii întunecate. Temerile cele mai negre au avut darul să se îndeplinească nu o dată.

Și mai e un detaliu – de astă dată simplă observație, nu măsurătoare statistică. Am observat uimit zilele astea cum se comportă copiii și adolescenții scăpați pe străzi în număr mare, să se bucure de vacanța prematură. Unul nu ia în serios carantina decât când e cu părinții de față. Între ei, e deja o frondă, un teribilism al vârstei. Se adună ciorchine, fetițele se îmbrățișează când se întâlnesc și când se despart. Umblă în mici găști cu o bucurie regăsită. Vă spun, vine din urmă o generație ușor diferită de a milenialilor și boomer-ilor. Adolescenții ăștia teribiliști vor face de două parale pe orice „boșorog” de peste 30 de ani, care va arăta spirit de turmă. Cu ăștia n-o să țină nici placa cu vin comuniștii, vin rușii.

Când nu sunt agresivi, morocănoșii de pe internet zic: vai, s-au dus cu copiii la protest, îi pun în pericol! (Deși știm statisticile medicale pentru grupa asta de vârstă.) Aici Mihai Șomănescu a avut o replică excelentă: era mult mai responsabil când alții purtau copiii pe ger în piețe unde se scandau înjurături!?

și totuși, de ce atâta ură?

N-am petrecut mult aruncând o privire în bula speriată de gripă, dar m-a izbit ura, care clocotea în șuvoaie de comentarii. Îndemnuri la violență, de la unii care au petrecut niște ani protestând și lamentându-se de violența jandarmilor (pe care aproape i-au linșat cu ocazia de care se plâng cel mai abitir).

Păi eu zic că în climatul ăsta: presă de tip fesenist avem, femei de la APACA să aplaude se găsesc, e și un Caramitru, ca în 89 (pupându-l cu mare foc pe Iliescu), nu mai rămâne decât un lucru de făcut: să chemăm minerii!