Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Stirea o stiti : doua fetite care cerseau intr-o statiune din Italia s-au inecat. Din motive de pudoare, trupurile lor au fost acoperite cu cate un prosop, iar cei prezenti au continuat sa se bronzeze, sau sa se dea cu crema, pana cand legistii au venit sa inlature “detaliul” care le strica oarecum privelistea. In ochii lor, protejati de ochelari de soare, nu a contat decat un amanunt: cele doua fetite erau de origine roma. Imaginile au starnit indignare in jurul lumii, organizatii umanitare si fete bisericesti s-au declarat consternate de reactia turistilor.
In tara, articolele cu stirea respectiva au fost inundate de comentarii rasiste in care cititorii isi exprimau fie satisfactia pentru stire, fie regretul ca numarul victimelor nu a fost mai mare. Unor oameni care se bucura la moartea unor copii sau care saluta extirparea umanului din om, nu prea ai ce sa le spui. M-am ingrozit insa incercand sa estimez procentul celor care gandesc asa si mi-am amintit cuvintele cu care se incheie piesa Rinocerii de Eugen Ionesco:
“Ce urat arata o frunte neteda, fara corn! […] Ei bine, orice ar fi, am sa ma apar impotriva tuturor. Sunt ultimul om, am sa raman om, pana la capat”
Victor Grigore
