O nouă lege de cenzură, anti-manipulare pe rețelele sociale

Zilele trecute v-am prezentat încă un proiect de ordonanță a cenzurii pe internet elaborat de guvernul condus de Marcel Ciolacu. (Sau primit gata scris și asumat de el.) USR are încă o lege ajunsă în discuție la Senat. Pentru că în democrația noastră hibrid, puterea și opoziția conlucrează pentru un foc încrucișat, tras împotriva votanților, să le închidă gura.

Deputatul USR Radu Dinel Miruță e un prolific producător de maculatură legislativă. În 2021, a venit cu o lege cu un singur articol, prin care li se dădea o zi liberă celor care se vaccinau anti-covid. Cu parlamentari perseverenți ca el, am ajuns ca nici avocații să nu mai știe legile, dacă le iei programul care caută în baza de date. Darămite cetățenii, care nu pot invoca în instanță necunoașterea legilor, deci trebuie să le aibă în cap în orice clipă, ca să nu le încalce.

Legea lui Dinel obligă rețelele de socializare să cenzureze mai drastic decât făceau deja. Două seturi de lucruri îl irită sau îl îngrozesc pe userist online. Prima categorie sunt acele sentimente dușmănoase, pe care le-ar putea avea la adresa unor străini românii care-i plătesc lui Dinel salariul generos. Și îi vor da și pensie specială pentru efortul lui de legislator compulsiv.

Sunt crime de gândire deja supra-reglementate de peste două decenii, când infractorul Adrian Năstase a dat o ordonanță, respectiv: „conținut care incită la ură, xenofobie și antisemitism”. Deci încă o lege a iubirii obligatorii, care distinge din cei pe care românii nu au voie să îi urască două categorii mari și late: străinii și evreii, oricât de pleonastic ar suna.

A doua problemă pe care vrea să o combată e inovativă: „manipularea pe teme de interes național, prin utilizarea malițioasă a tehnologiei, pentru a induce în eroare opinia publică.” Noțiunea de manipulare e la fel de complicată ca sentimentul inefabil al urii. Manipulare prin intermediul tehnologiei e cel puțin de când există radio și televizor… Prelipceanu, Gâdea, Esca nu manipulează folosindu-se de tehnologie!?

Doar s-au simțit „induși în eroare” atâția din cei care au votat cu toți președinții, de la Iliescu la Iohannis. Dar acea tehnologie e deținută de patroni de încredere ca: Dan Voiculescu, Frații Păunescu, Zoltan Teszari, Cristian Burci, Sebastian Ghiță, Maricel Păcurariu…. care o folosesc responsabil. Ei n-ar manipula pe nimeni. N-au mințit poporul cu televizorul. Problema sunt pârliții de cetățeni, care își fac cont pe Facebook, TikTok, YouTube să se manipuleze între ei…

Viclenia legii lui Radu Miruță îmi întrece așteptările. Pentru că legiferează conceptul de „shadow ban”. Adică practica deja folosită de mulți ani de platformele respective pentru a restrânge din algoritmi audiența la care ajung conturile de pe liste negre necunoscute. Și, invers, de a pompa artificial audiența prostioarelor spuse de conturile „bune”, de opoziția controlată.

La articolul 3, legea lui Miruță cere ca platformele să restrângă din algoritmi expunerea unor mesaje la 150 de urmăritori. Perversitatea unei asemenea metode lasă impresia că nu există cenzură, pentru că nici publicul, nici cenzuratul nu știe că a fost limitat din taste. Crede că n-are succes, nu e lumea interesată, scrie prost, și poate se apucă să scrie lucruri mai populare.

Păi ori e conținut ilegal, ori e legal, dar să nu spui la mulți!? E exact ca la alegeri: are voie să participe, dacă n-are șanse, dar să nu ia voturi multe. Dacă iese pe primul loc, repetăm votarea, dacă ieșea pe trei, mergeam înainte. Îl lăsăm să vorbească într-o pungă, nu-l chemăm la televizor, nu-l arătăm cititorilor.

Vasăzică ai totuși voie să urăști și să manipulezi, dar într-un cerc mic, de 150 de uricioși. E ca-n bancul ăla, când l-a întrebat pe Bulă la congres de ce nu strigi și tu: „ura!, ura!” după ce vorbește tovarășul? Și el a zis: eu o țin în mine…

Altă formulare din lege forțează indirect platformele să apeleze la inteligența artificială, în locul unor moderatori umani. Pentru că le impune să șteargă conținutul în 15 minute de la apariție, ceea ce uman e imposibil la volumul postat simultan, texte lungi, live-uri, filme mai lungi de 15 minute.

Partea coercitivă a legii e amenințarea că, după 30 de zile, platformele sunt pasibile de amenzi colosale, de 1% din cifra de afaceri. Ca idee, grupul Meta, care include Facebook, Instagram, WhatsApp, are venituri de 165 miliarde de dolari. Alphabet, care deține YouTube, are venituri de 365 miliarde. Companiile nu își vor bate capul să apere dreptul la libera exprimare a utilizatorului Costică, amenințate cu o amendă de un miliard jumate sau trei. (Presupunând că statul român ar îndrăzni să stoarcă asemenea sume de la Marele Licurici.)

Ideea nu e a lui Miruță, care doar imită o practică introdusă de cenzorii Uniunii Europene. Ei au declanșat un război cu platformele americane, pe care le presează să renunțe la pavăza Constituției Statelor Unite, cu faimosul ei Prim Amendament, care garantează libera exprimare. La fel, America folosește și ea presiuni similare ca să disciplineze TikTok, după ce platforma chineză a devenit populară între studenții americani la protestele împotriva genocidului făcut de Israel.

Subiectul e vast și merită discutat din mai multe unghiuri. Stânga neo-marxistă și oligarhii care controlează aceste platforme s-au folosit de pozițiile lor ca să epureze opinii disidente, cu un program ideologic. I-au „anulat” pe unii, au inventat alte vedete de carton în locul lor. Dreapta libertariană a îngăduit fenomenul cu argumentele înșelătoare că rețelele de socializare sunt simple site-uri ale unor afaceriști, care au dreptul să taie și spânzure pe tarlaua lor. Acum ele se ciocnesc în concurența pentru cine are mai multă putere să controleze gândirea maselor. Dar pentru omul de rând, rețelele au fost proclamate „spațiu public”, pe care orice spui poate fi folosit împotriva ta.

Între timp, rețelele au devenit locul dezbaterii unde se întâlnește societatea, așa cum era „agora” în Grecia antică. Sunt un mijloc indispensabil ca accesul la telefon, la cablu, curent electric și la trimiterea de scrisori. Dacă ni se pare anormal ca Poșta să-ți taie din scrisori sau Vodafone să-ți întrerupă apelul când spui ceva „greșit”, atunci nici corporațiile n-au dreptul să decidă ce idei elimină, în afara activităților pur criminale. Observați că legislatorii de tip userist nu consideră un pericol social proliferarea pornografiei sau a ideilor anti-naționale, pe care le ocrotesc ca părți ale liberei opțiuni, dar vor stârpite anumite idei politice.

Spațiul virtual trebuie recuperat pentru toți cetățenii, în conformitate cu garanțiile promise în Constituție despre interzicerea cenzurii și libertatea asocierii. Dacă politicienii ar reprezenta românii care le-au dat votul, ar presa platformele să restaureze libertatea cuvântului, nu să o restrângă mai mult. Dar dacă n-o fac, pe cine reprezintă ei!? Pentru că niciun parlamentar nu s-a prezentat în campanie cu promisiunea că va restrânge exprimarea online și n-a fost votat pentru asta.