„Liberalul” Florin Cîțu cere trecerea la putinism: închideri de site-uri și televiziuni

La fel a început și precedenta operațiune: acum doi ani, era închis site-ul Justițiarul, cel mai vechi critic al lui Klaus Iohannis, sub pretextul că este o urgență medicală. Și nu putem permite răspândirea de opinii, care contravin Grupului de Comunicare Strategică, păreri „conspiraționiste” – cum ar fi că virusul a fost creat în laborator sau că boala e similară unei gripe comune. Lucruri, între timp intrate în banalul presei „serioase”.

Președintele partidului care-și spune la derută „național” și „liberal” cere instituirea celei mai dure forme de cenzură. De data asta, pentru că avem o urgență militară, se bat două țări vecine.

Fostul prim ministru a invocat două instituții politizate, folosite deja ca bâte în mineriade ale cenzurii. CNA a închis posturi de televiziune, precum OTV, deși în Constituție scrie că e interzisă cenzura și suprimarea unor publicații. ANCOM nu are atribuții de niciun fel în aprecierea conținutului, e un simplu administrator tehnic al infrastructurii de telecomunicații. Dar a debutat în materie de cenzură sub conducerea lui Sorin Grindeanu de la PSD, actualmente coleg de coaliție și vice-premier.

Putem vorbi de o convergență a sistemelor din Est și Vest similară cu alianța stânga – dreapta dintre PSD și PNL. De multă vreme, în Occident e la modă „cultura anulării” (cancel culture), prin care sunt eliminate vocile incomode din spațiul public. S-a început întâi cu politicienii incontrolabili de sistem, declarați „extremiști” sau „anti-sistem”. Ca într-o faimoasă retorică, „atunci nu am protestat, pentru că nu eram extremist”… Apoi a venit rândul investigatorilor din mediul online, șterși de pe rețele de socializare și platforme video cu acuza că sunt „conspiraționiști”. Sau că „ofensează”. Din nou, „nu am protestat, că nu eram conspiraționist”… În fine, s-a ajuns ca oameni simpli să fie hărțuiți, reclamați la angajatori pentru glume făcute pe internet, pentru participare la evenimente alături de alte persoane trecute la index.

Ni se spune că trebuie să luptăm împotriva Rusiei sau Chinei în numele unor presupuse „valori democratice”. Că acele țări sunt conduse de dictatori, care se poartă brutal cu opoziția, alungă ONG-urile de tip Soroș din țară, cenzurează televiziunile și internetul. Dar cum ne mai deosebim de sistemele lor, dacă introducem treptat ceva similar creditului social din China și cenzura în numele libertății?

Zilele trecute, Serviciul de Securitate al Republicii Moldova a dat oarecum startul pe continent blocând informatic site-ul de limbă română al Sputnik. Site-ul s-a mutat imediat pe alt nume de domeniu, dar se pot aplica și forme mai dure de cenzură prin furnizorii de cablu.

Să remarcăm totuși un aspect: nimeni în Vest (unde ne includem și noi) nu cenzurează pornografia, nu cenzurează promovarea drogurilor, a violenței și comportamentului infracțional elogiate în muzica hip-hop, nu cenzurează insultele la adresa simbolurilor religioase – cel puțin nu ale creștinilor. Ca un făcut, rețelele de pedofilie nu sunt blocate. Prostituția online se dezvoltă – chiar e promovată ca o profesie onorabilă. Toate acestea nu intră în misteriosul set al „valorilor noastre”. Distrugerea tinerelor generații e apărată de libertatea de exprimare. În schimb, sunt blocate simple opinii politice discutate de adulți.

Și cine hotărăște ce e adevăr și ce e propagandă? De ce ar fi mai legitim CNN, cu fluxul lui constant de propagandă de un anumit tip, decât RT? Ca opinie personală, jurnalistic, RT e peste multe instituții de presă occidentale în materie de diversitate a unghiurilor de abordare. Să nu uităm că în ultimii doi ani a fost singura mare instituție de presă, care a reflectat protestele pentru libertate din țările Europei. Erau acele evenimente – unele chiar cu milioane de participanți! – neinteresante pentru public sau inventate de „propaganda rusă”? Sau, dimpotrivă, nereflectarea lor arată ca mincinoase și aservite politic faimoasele televiziuni și ziare cu blazon ale Vestului? Senzația e că trăim în același film al îngustării libertății și al apropierii până la confundare a sistemelor. Pretextele s-au schimbat, de la grija pentru bătrâni, grija pentru bolnavi, pentru spitale, la grija pentru granițele Ucrainei. Dar desfășurătorul rămâne același.