Cenzura și controlul sunt componente de bază ale globalismului
În avanpostul societății supravegherii totale și a dictaturii digitale stau cele mai avansate „democrații” ale lumii. Adepții lor de pe Dâmbovița susțin orice formă de represiune, orice tehnică sofisticată de control cu simțul urgenței: trebuie să ne apărăm de ruși și de chinezi, de teroriștii islamici. Cum? Devenind tot mai mult acel gen de societate. Societatea sistemului de credite sociale din China, a bloggerilor și opozanților politici amendați, închiși sau aruncați în aer, ca în Rusia, societatea în care niște ayatollahi ideologici sau tehnocrați dictează calea justă, de la care să nu te abați, ca în Arabia Saudită sau Iran.
Natura globalismului ca ideologie e totalitară. Nu se mulțumește cu profitul financiar, are un proiect foarte detaliat de schimbare a țărilor, societăților și a persoanei. Nu va lăsa niciun cotlon în care libertatea individului să se ascundă.
O parte din apologeții acestui control total la noi sunt unelte ale statului paralel. Dar o parte sunt doar în pas cu moda, încearcă să fie alături de lumea bună, râzând de oricine ridică obiecții. Am înțeles, cei care protestează sunt: antivacciniști (care se presupune vor schimbarea medicinei moderne cu ceaiurile de plante), putiniști, dacopați (așa sunt desemnați orice fel de naționaliști, practic și dacă fluturi un tricolor, poți primi eticheta asta), conspiraționiști cu tichie de staniol (intră aici oricine nu crede că știrile de la televiziuni sunt cristalin de corecte și imparțiale, că politicienii nu au cele mai bune intenții când iau o măsură). OK, partea asta am înțeles-o: râdem de „fraieri”, temerile sunt nefondate.
Ce n-am înțeles e unde ar fi linia de netrecut pentru acești adepți ai modernizării și siguranței, cu prețul libertății? Că nu pare să fie vreuna, din moment ce s-au situat partizan în această controversă. Orice idee de eșec al medicinei și industriei farmaceutice e respinsă ca „știre falsă”. Orice abuz asupra libertății, ca o ridicolă spaimă conspiraționistă.
Una câte una, țările cele mai secularizate și mai conectate la globalizare cad sub asaltul acestei pierdei a libertății. Marea Britanie e considerată lidera noii orânduiri a dictaturii digitale:
„Campioana supravegherii” (UK) are capacitatea de a supraveghea un sfert din traficul global de pe internet. O performanță, care depășește chiar și mari puteri ca SUA și China. Și, da, la fel ca în cazul pandemiei, o criză a permis „strângerea șurubului” – revoltele de stradă de la Londra din 2012 au oferit pretextul pentru a restrânge accesul la rețelele de supraveghere și a combina vastul sistem de camere video stradale și din magazine, transport public (în fiecare autobuz sunt mai multe), firme, cu datele culese din traficul mobil și de internet.
La adăpostul pandemiei, Franța a adoptat o lege drastică împotriva libertății de exprimare. Platformele sociale ca Twitter și Facebook vor fi obligate să elimine conținutul reclamat în decurs de o oră, pentru acuzația de incitare la terorism și 24 de ore pentru materialele incorecte politic, cu clasicele justificări: rasism, discriminare pe criterii de sex și orientare sexuală. Nu e ca și cum aceste corporații ar avea alte obiective și nu cenzurează din proprie inițiativă, dar acum amenzile sunt uriașe – până la 4% din cifra de afaceri – deci se vor executa prompt.
Practic, Macron instituie un regim prin care se pune la adăpost de protestele de stradă ale vestelor reflectorizante. Chemările lor la proteste sau filmările unor înfruntări cu poliția, pot fi taxate ca terorism. Dacă cineva va aminti trecutul lui Macron, ca bancher al băncii Rothschild, cenzura va putea invoca antisemitismul. Dacă se vor da relatări din „jungla” migranților africani din Calais, conținutul va putea fi șters de pe internet ca „rasist”. Orice memă despre o paradă cu travestiți, va putea aduce acuza de homofobie.
