Bucuria de a asculta BBC Londra

Intr-un comentariu la articolul despre soarta trista a jurnalismului, un cititor aducea in discutie problema banilor. Mai precis, ca lumea nu e dispusa sa plateasca pentru presa de calitate.
In sinea mea, sper sa-si rupa gatul marii promotori ai site-urilor cu abonament, de la Rupert Murdoch la Dinu Patriciu (in ordine inversa, daca se poate). Iar ziarele electronice ale viitorului sa fie editate de PirateBay. O utopie, bineinteles.
Dar realitatea e ca presa de calitate costa. (As prefera ca acest cost sa fie acoperit de publicitate, care sa nu interfereze cu editorialul, decat prin pret/abonament.) De pilda, emisiunile Radio BBC nu seamana cu mai nimic din ce inseamna radio la noi.
La noi, emisiune de radio inseamna un playlist si 1-2 realizatori, mai mult sau mai putin spirituali, care de cele mai multe ori frunzaresc ziare. O glumita, o melodie, treaba e rezolvata.
La Radio BBC poti sa auzi reportaje demne de articolele din Time Magazine, lucrate si documentate intens, dar distractive. La finalul unui reportaj despre internet, dupa o lista lunga de realizatori, urmau multumiri pentru doua universitati si o fundatie, care colaborasera. Repet, era un reportaj despre internet. Oare cei de la BBC nu se puteau multumi sa dea o cautare pe Google si sa puna de-un reportaj?
Nu mai vorbesc de farmecul pronuntiei perfecte, care suna ca pe casetele de la British Council. La una din multele corespondente din strainatate, dublasera fiecare raspuns primit de la intervievatii de pe strada cu cate un actor diferit. Am tinut minte o zi intreaga ce voce putea sa aiba cel cu voice-over-ul. Avea un timbru ceva in genul lui Sean Connery si nu avusese de citit mai mult de 5 cuvinte, atat. Din detalii de genul asta e construita reputatia unui post.
Despre profesionalismul buletinelor de stiri, nu mai e nevoie sa mai spun.
Nu vreau sa ma gandesc cat o cheltui Maiestatea Sa cu radioul si televiziunea de stat, dar merita!
————————————
PS: Ca tot a venit vorba de radio-televiziune de stat, cate ceva despre voturile de ieri. Din tot Consiliul de Administratie al TVR, cea mai onorabila prezenta mi se pare Lucia Hossu Longin, propusa de PNL.
Angajatii insisi au dat cele mai multe voturi pentru un specialist al combinatiilor de culise, Sorin Burtea, vajnic realizator al emisiunii “La zi in agricultura”, pe timpul lui Ceausescu, daca mai tineti minte recoltele alea nemaivazute si multumirile adresate Primului Agricultor al tarii.
La fel de dezamagitoare, propunerile PDL. Ada Mesesan a pus capac zilei: o acuzatie de spaga si o declaratie antologica “Eu nu ma vand pe gratis!“, din care se poate deduce orice. Orice pret, adica.