evadare.ro

Globalizarea e bună

De fapt, există cel puțin două feluri în care globalizarea are loc. Una este procesul natural, prin care zone diferite ale globului se interconectează, prin simplul contact dintre culturi, prin călătorii și comerț. E un proces, de descoperire și regăsire, care durează de când lumea. De când primul african a plecat către satul vecin, sau de când primul polinezian și-a luat inima în dinți, s-a suit într-o canoe și a vâslită către un tărâm, de care nu era sigur că există. Și a ajuns pe o altă insulă, și de acolo, pe alta. Fără globalizare, idei precum roata, scrisul, tiparul, telefonul și hainele de bumbac ar fi rămas necunoscute în cele mai multe locuri ale Pământului. Am putea doar să ne imaginăm cum ar fi arătat magazinele noastre fără globalizare. Nici măcar ca pe timpul lui Ceaușescu, pentru că și atunci erau creveți vietnamezi și, mai rar, bomboane cubaneze și, extrem de rar, banane.

Dar pe lângă această globalizare pozitivă și naturală există o formă nocivă de globalizare. E procesul artificial, gândit de elitele socialist-liberale, care doresc să aibă controlul asupra acestui proces, în curs de accelerare. Nocivitatea vine tocmai din încercarea de a construi un sistem de tip statal și o economie de comandă, planificată. Sub ochii noștri se înfruntă două aripi socialiste, le-aș numi: socialismul idealist-utopic și socialismul-cinic-pragmatic. Primii sunt în stradă, cu cocktailuri molotov în mână, ceilalți tranșează sfere de putere și încheie acorduri în spatele unor uși închise, peste capul alegătorilor. Și unii și alții beneficiază (în măsuri diferite) de pe urma capitalismului, dar îi sunt fundamental ostili, l-ar vrea fie distrus, fie pus definitv sub controlul lor. Și unii și alții vehiculează idei mari, dar nu le văd realizate decât de sus în jos, prin legislația și forța statului, local sau global, la butoanele căruia se străduiesc să ajungă.

Unii se opun globalizării, în numele ideilor naționale, deși chiar ideea națională a fost o etapă a integrării globale, ce a explodat cu forță în secolul XIX. Pentru aceștia, celula mai mică a statului național e de preferat unei închisori cât o planetă. Alții se opun din considerente economice, reclamând duritatea competiției și renunțarea parțială la protecționismul de stat, ca forme de cruzime socială, fără să realizeze că tocmai abandonarea „protecționismului” și îngrădirilor, i-ar avantaja în calitate de consumatori și angajați. Nu e greu de intuit că asemenea poziții sunt încurajate chiar de unele state, anume de cele, care au pierdut puțin startul cursei. Numai că, în realitate, nivelul de sărăcie scade dramatic în țările care acceptă cel mai entuziast provocările globalizării. Refuzul participării înseamnă sărăcie garantată și o crimă la adresa viitorului unei țări.

Ingredientele succesului pe piața globală sunt: respectul pentru lege și proprietate, dereglementarea (legi puține, clare și relaxate, care încurajează inițiativa fiecăruia, munca și creativitatea). Iar în modul cel mai cinic, cei care se opun globalizării le refuză accesul la prosperitate celor din lumea a treia, prin subvențiile agricole și taxele vamale.

March 4th, 2013
Mai multe despre: Documentare si conferinte
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”. Credința în adevăr și adevărul credinței rămân metodele de supraviețuire pentru individ și societatea fără lideri exemplari

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei