Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări

Trădarea elitelor

Trădarea elitelor euro-americane frizează iraționalul și e greu să îi găsești un echivalent în istorie. Ea depășește corupția clasică, pentru care există explicația unui câștig egoist imediat. În timp ce pentru războiul lor contra popoarelor care i-au ales să le reprezinte, aparent în beneficiul altora prea săraci să-i mituiască, nu există nici măcar acest resort.

cazul european

În 2004, Uniunea Europeană și-a înființat o agenție, care să se ocupe de granițele ei. Cum UE devine tot mai mult, cu sau fără voia cetățenilor, un supra-stat federal, Frontex ar fi trebuit să fie un organism esențial. Dacă eliminăm granițele interioare prin aranjamente de tip Schengen, paza graniței externe devine o prioritate existențială pentru toate cele 27 de țări membre. În realitate, Frontex a fost o butaforie pe toată durata existenței ei, mai ales în valurile migratorii stârnite de chemarea Angelei Merkel și de războaiele din Irak, Afganistan, Libia, Siria.

Între 2015 și primăvara lui 2022, la conducerea Frontex s-a aflat francezul Fabrice Leggeri, ceva mai interesat de limitarea afluxului migrator înspre Europa. Să ne înțelegem, n-a făcut ceva să oprească invazia, dar nu era nici un adept euforic al granițelor deschise. Chiar și asta a fost destul să îl facă ținta represaliilor stabilimentului politico-mediatic. În 2020, OLAF (un fel de DNA al UE) a făcut percheziții în birourile conducerii Frontex căutând probe de fraudă și pentru acuza halucinantă că hărțuiește și respinge migranții. Exact: grănicerii erau acuzați că încalcă drepturile migratorilor pentru că nu îi lasă înăuntru.

Presiunile puse pe conducerea Frontex au continuat în 2021 cu acuze și mai rizibile pentru încălcarea măsurilor de protecție contra Covid 19.

Abia după ce n-a mai fost conducător al Frontex, de fapt, la aproape un an după, Fabrice Leggeri a început să facă dezvăluiri incendiare. A spus că i s-a cerut explicit să lase migranții să intre în Europa, de la cel mai înalt nivel de conducere al UE. (Comisia Europeană e echivalentul neoficial al guvernului uniunii.) Suedeza Ylva Johansson ocupa în acest guvern UE postul de comisar pentru Afaceri Interne când i-a explicat lui Leggeri că „imigranții vin pentru iubire”. Mai mult, pseudo-ministrul de Interne al Uniunii i-a spus directorului Frontex că trebuie primiți și pentru că populația Europei e îmbătrânită. Deci o decizie calculată și strategică de schimbare a populației continentului.

Dezvăluirile lui Fabrice Leggeri au fost fie escamotate de presă, fie decredibilizate de ulterioara lui alăturate partidului Marinei Le Pen, Adunarea Națională. Evident, a fost făcut „un extremist de dreapta”, ceva ce nu era numit în lunga sa carieră de birocrat european de rang înalt. E adevărat că Leggeri se înscrie într-o lungă serie de foști demnitari care, abia după ce pierd funcțiile sau trec prin pușcării au mintea de pe urmă și încep să se reinventeze ca suveraniști, opozanți ai „sistemului”, descoperă abuzurile „statului paralel” și corupția gulerelor albe. Dar asta nu înseamnă că trebuie ignorate dezvăluirile pe care cei din interior le aduc, după o pocăință reală sau din oportunismul de a sări în barca opoziției.

E pură realitate că politicienii UE duc o politică deliberată de schimbare a demografiei continentale. Statisticile stau mărturie, la fel și presa oficioasă, care abundă în articole în care Frontex e acuzată că nu face destul să preia în condiții mai bune refugiații. Mai mulți oficiali europeni au spus la vedere cu mulți ani în urmă că UE are nevoie de imigrație din motive economice.

După schimbarea lui Leggeri, conducerea Frontex a fost preluată din martie 2023 de olandezul Hans Leijtens. Care și-a propus fără ocol să lupte „împotriva opririlor ilegale de migranți”. Deci nu să-i oprească să mai intre ilegal, ci să oprească să mai fie opriți cei care consideră că au dreptul legal să acosteze cu vaporașele. Deși Europa nu are graniță directă decât cu o țară în război, Ucraina, nu și cu țările arabe, africane și asiatice din care vin cei mai mulți. (Tratatele internaționale recunosc dreptul la refugiu în prima țară pașnică. Sunt în ilegalitate cei care nu vin din țări în război și traversează multiple țări pentru a ajunge în cea preferată.)

Oricum, distincția legal-ilegal nu face decât să mute atenția spre un vârf al aisbergului și pe un detaliu procedural ușor de schimbat pe căi birocratice. Problema e dacă putem să ne opunem schimbării artificiale a demografiei țărilor noastre, nu dacă ea se face cu toate ștampilele în ordine. Anul trecut, au fost 380.000 de intrați ilegal în UE, un sfert dintre ei sirieni, cel mai mare val de la recordul de peste 1 milion din 2015. Femeile și copiii sunt doar 20% din acest contingent, pentru că ei urmează să vină ulterior, prin schemele de reîntregire a familiei. Oricum, numărul celor veniți legal între timp e incomparabil mai mare.

cazul american

În 2020, pe lângă farsa Covid, stabilimentul mediatic și statul paralel au orchestrat și revoltele BLM, în avanpremiera campaniei prezidențiale din SUA. A fost o tentativă iresponsabilă de inflamare a unui potențial război civil, la care au participat doar minoritatea neagră și extrema stângă, în frunte cu brațul ei înarmat, Antifa. Mult trâmbițata „extremă dreaptă” a fost absentă, spre dezamăgirea televiziunilor. Ca prin farmec, după alegerea lui Joe Biden mitingurile negrilor au încetat, la fel cum și covidul s-a dat dus după ce Putin a început războiul din Ucraina.

Sunt suficient cunoscute declarațiile lui Joe Biden despre beneficiile imigrației, care va schimba majoritatea în Statele Unite:

„Nu doar din comunitatea musulmană, dar și africană, asiatică, hispanică… Și valul continuă. Nu se va opri. Nici nu ar trebui să vrem să se oprească. De fapt, e unul din lucrurile de care cred că putem fi cei mai mândri. (…)

Un aflux de imigrație fără oprire: nonstop, nonstop… Oamenii ca mine, care sunt caucazieni, de origine europeană, pentru prima dată în 2017 (sic) vor fi o minoritate absolută. Mai puțini de 50% de atunci încolo vor fi albi, europeni. Asta nu e un lucru rău. E sursa puterii noastre.”

Anul 2017 citat atunci era una din erorile tipice lui Biden, dar esența rămâne. Începând din 2.000, California a devenit un stat în care populația albă e minoritară și într-un declin accentuat, ajuns sub 35% în 2020. Deja șapte state americane sunt în această situație, de a avea albii ca minoritate, între ele, Texas și Nevada. De asemenea, capitala Washington DC are doar 38% populație cu obârșie în Europa.

Statele Unite în ansamblul lor vor deveni o țară cu minoritate albă undeva între 2041 și 2046, după actuala traiectorie, care e foarte posibil să fie devansată prin politica de stat de deschidere a granițelor. Inclusiv în campania electorală, Biden îi invita pe străini să vină în America.

În clipul anterior, în care Biden vorbea de schimbarea majorității, remarcați personajul din stânga lui. E Alejandro Mayorkas, pe care îl va instala în februarie 2021 în fruntea echivalentului Ministerului de Interne. Adică, omul pus să păzească granițele Statelor Unite, el însuși urmaș al unor imigranți evrei, trecuți și prin Cuba și anterior prin România și Polonia.

Imediat ce a luat puterea, Biden a schimbat în primăvara lui 2021 limbajul actelor oficiale. Formula „străinii intrați ilegal” în țară a fost schimbată cu „non-cetățenii fără acte”. Și-a dorit chiar să elimine și termenul de „străin” cu totul, pentru a șterge orice distincție identitară. Între cel născut în țara sa și cel sosit ieri fraudulos, prin forțarea graniței, nu mai rămâne decât distincția unui act ce se poate completa ulterior. E o persoană care încă nu e cetățean, dar va deveni.

Doar câteva luni mai târziu de la această aparent inocentă schimbare a terminologiei, administrația anunța o altă măsură. Din octombrie 2021, nu îi va mai deporta pe cei care nu au acte și intră ilegal în țară. Agenția condusă deja de Alejandro Mayorkas nu îi mai considera o prioritate pe cei care trec frontiera fraudulos, ci doar pe cei care îi și atacă pe polițiști sau fac imediat infracțiuni. Atâta timp cât sunt pașnici, noii veniți intră într-un lung proces juridic – adică își depun un dosar și primesc termen peste mulți ani ca să arate ce motive i-au adus în noua țară. Timp în care se pierd în marea masă a populației americane.

Tot de atunci începea și uriașa operațiune de relocare a celor intrați în statele sudiste, în restul Americii. Inițial, a părut o glumă bună: statele sudice sunt conduse de republicani, care măcar de ochii lumii se opun imigrației. Și îi pedepseau pe guvernatorii și primarii democrați, din statele progresiste ca New York și California, trimițându-le autobuze și avioane cu migranți. Le demonstra ipocrizia, dar în esență era complicitate la același fenomen. Cei pedepsiți erau americanii de rând, nu politicienii.

Între timp, au apărut date noi, care arată că invadarea Americii e pregătită ca o operațiune militară de ONG-uri, unele chiar plătite de la buget. În februarie 2024, republicanii din Camera Reprezentanților au votat pentru suspendarea din funcție a lui Mayorkas, primul demnitar în 150 de ani, sub o astfel de sancțiune. Totuși, e mai greu de crezut că se va ajunge la destituirea lui, care are nevoie de două treimi în Senat, for unde democrații au majoritate.

avantaj sau dezavantaj

Din când în când, propaganda oficială răstoarnă la 180 de grade versiunea idilică despre beneficiile aduse de migrația în masă. Brusc, marele avantaj al „diversității” e denunțat chiar de cei care îl încurajează ca o armă a lui Putin într-un război hibrid cu Europa. Deci o pacoste, un rău făcut din afară, contra căruia trebuie să fim vigilenți. De exemplu, în noiembrie 2021, presa mainstream îl denunța în cor pe Alexandr Lukașenko, președintele din Belarus, că invadează Polonia cu irakieni.

Cu o săptămână în urmă, ziarul englez The Telegraph dezvolta o și mai amplă teorie a conspirației. Potrivit ei, Vladimir Putin și-a trimis în Africa armata de mercenari a defunctului Prigojin să îi determine pe africani să invadeze Europa. De parcă mai aveau nevoie de un stimulent special. Țelul său e „să destabilizeze Europa”. (Dacă așa stau lucrurile, atunci și conducătorii Comisiei Europene, de la începutul articolului, au același obiectiv.)

Publicația susține că a văzut note ale unor servicii secrete despre strângerea a 15.000 de libieni într-o miliție care să asigure fluxul migrator pe rute precise. Prin controlarea rutelor spre Europa, Putin va putea să decidă rezultatul unor alegeri prin creșterea sau scăderea numărului celor sosiți, spune sursa anonimă citată. O teorie interesantă, care pregătește terenul pentru alegerile europene de acest an, dublate de alegeri naționale în mai multe din țările membre. Cum deja e cunoscut valul de nemulțumire al populației, care va aduce un vot partidelor euro-sceptice, presa oficială găsește o explicație insolită. Europenii votează contra partidelor vechi, nu pentru că proiectul multiculturalismului european s-a dovedit catastrofal în sine, ci pentru că Putin aduce pe ultima sută de metri câteva transporturi noi – e teza lor.

Dar până acum partidele naționaliste, anti-migrație, erau acuzate că „fac jocurile lui Putin”, că sunt intolerante. Dacă într-adevăr Putin aduce migranți în Europa, înseamnă că face jocul partidelor „moderate”, de centru dreapta și centru stânga sau progresiste. Înseamnă că sabotează din umbră partidele ce se opun imigrației.

Victor Grigore

evadare.ro
March 6th, 2024
Mai multe despre: Externe

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact