Guvernarea Biden a alocat echivalentul a 71 miliarde de euro pentru a ajuta Ucraina să își apere granița de la sud de ruși. Ajutorul e depășit doar de contribuția similară a Uniunii Europene, de 85 miliarde de euro. Simultan, ambele au o abordare foarte permisivă în ce privesc propriile granițe sudice (cu Mexicul, respectiv țărmul Mediteranei). În ambele cazuri, se bate record după record, cum ar fi cele 14.000 de treceri ilegale într-o singură zi, înregistrate recent în Texas.
Tot zilele acestea, Reuters și CNN consemnează că o nouă coloană de circa 8.000 de invadatori s-a pus în mișcare în Caraibe, având ca țintă Statele Unite. Oamenii pornesc pe jos, fără arme, să ocupe, paradoxal, țara cu cea mai mare armată din istorie. Imaginile sunt absolut terifiante.
Cum sunt și cele care îi arată pe migratori trecând cu pasul apele puțin adânci dintre Mexic și Statele Unite. Sau cele de pe continentul sud-american, care arată un exod de proporții biblice.
Ei bine, această invazie nu e un fenomen spontan, ci foarte bine organizat. Publicația Muckraker a publicat dezvăluiri despre ONG-urile care se ocupă activ de organizarea acestui flux de persoane dinspre multe țări spre America.
Aceste fundații publică hărți detaliate cu traseele de urmat, care au evidențiate mijloacele de transport, locurile de adăpost, punctele unde migranții pot primi ajutor. Le sunt precizate distanțele și au chiar și coduri de bare pentru telefon cu indicațiile în format electronic.
Crucea Roșie oferă un intinerariu pe hartă, care pleacă din Panama, trece prin Costa Rica, Nicaragua, Honduras, Guatemala și Mexic. Dar cum bine se observă, pe străzile din New York sau Chicago ajung și persoane din Africa sau Orientul Mijlociu. Există numere de telefon și pagini pentru rețelele sociale.
Tot Crucea Roșie distribuie un pliant foarte util cu tot felul de alte informații: unde să apelezi la doctor, când să te adresezi poliției, cum să te ferești de scorpioni, cum să ții legătura cu familia când ești migrant ilegal, cum să te îmbraci pe drum și ce drepturi ai în contact cu autoritățile.
Tot o hartă de ajutor distribuie și IOM (Organizația Internațională pentru Migrație a Națiunilor Unite). Evident, aici sunt indirect prezente ca donatoare toate țările lumii, iar întâmplător Statele Unite e cel mai mare finanțator al ONU.
Și organizația franțuzească Medici Fără Frontiere a întocmit o hartă pentru migranți a Mexicului cu toate punctele utile de pe traseu. Țin minte, în mod special, această fundație din zilele Revoluției Române, când Bernard Koushner și-a făcut apariția în preajma noii puteri din chiar primele ore. Misteriosul personaj avea să ajungă ministru de Externe al Franței și să fie prezent cu misiuni neștiute într-o mulțime de puncte de pe glob unde izbucneau războaie. Aparent, o face în scopuri umanitare, în amintirea bunicilor născuți în Rusia și pieriți la Auschwitz. Dar l-am bănuit mereu că e emisarul unor servicii secrete.
Interesant că Medici fără Frontiere anunță că de-acum se finanțează doar prin donații și că a întrerupt primirea de fonduri de la Uniunea Europeană și țările UE, tocmai pe motiv că acestea nu ar fi destul de permisive cu migrația din lumea a treia.
Altă fundație, care produce hărțile invaziei, R4V e, de fapt, o platformă de coordonare a mai multor organizații pentru refugiații din Venezuela. Pe site-ul ei găsim că a primit sume apreciabile pentru aceste oficii, într-un total de 1,72 miliarde de dolari. Dintre acestea, aproape 264 de milioane de dolari de la Organizația Națiunilor Unite, 258 de milioane de la Statele Unite ale Americii, 31 de milioane de la Comisia Uniunii Europene (prietena noastră, Ursula von der Leyen, mereu săritoare), 12 milioane de la guvernul Canadei, aproape 7 milioane de la guvernul Spaniei (care altfel se plânge de propria invazie dinspre Maroc), aproape 6 milioane de la guvernul Suediei (care are programe de inginerie socială și pentru România). Toate acestea doar pentru anul în curs!
ONG-urile care apar în articol, cu acele hărți, nu sunt singurele implicate în acest vast proces de schimbare a demografiei Statelor Unite și Uniunii Europene. Un caz interesant e cel al HIAS (Hebrew Immigration Aid Society), înființată încă din 1903, pentru a ajuta migrația evreilor din Estul Europei (în special Imperiul Țarist) către Statele Unite ale Americii. Ea se prezintă drept cea mai veche organizație pro-migrație din lume, continuatoarea unei inițiative mai vechi, pornită în 1880.
HIAS se laudă pe site-ul propriu că în 1965 a contribuit decisiv la schimbarea legislației Statelor Unite, care până atunci primea doar imigranți din țările europene. Concomitent cu mișcarea pentru libertăți civile ale negrilor, legile au fost treptat schimbate pentru a permite venirea unor noi generații de viitori americani din Africa, India și restul Asiei. Altă bornă, e 1980, când l-au convins pe Jimmy Carter să adopte o nouă legislație privind refugiații. În prezent, ONG-ul are 1800 de angajați, care se ocupă de facilitarea migrației din 20 de țări.
Ei bine, HIAS a primit de la Departamentul de Stat al SUA finanțări în valoare de 81 milioane de dolari, pentru eforturile ei din ultimii 17 ani. Deci departe de a fi un fenomen greu de stăvilit, fluxul de populație ni se dezvăluie ca fiind organizat chiar din banii contribuabililor în scopuri neexplicate publicului.