Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Cum poți ajuta această pagină să se dezvolte
Pentru croați, visul integrării europene începe să nu mai semene cu realitatea, la mai puțin de un deceniu de la aderarea din 2013. Și asta pentru că, în loc de revenirea „în marea familie europeană”, se văd tot mai mult parte din proiectul globalist. Agricultura tradițională e „sterilizată” pentru a face loc corporațiilor multinaționale și societății multilateral controlate prin mijloace informatice.
O lege recentă interzice țăranilor să mai păstreze semințe din soiurile tradiționale și să le schimbe între ei. Ceva ce s-a întâmplat și în cazul României, unde fondul genetic a fost anihilat în mod deliberat, pentru a face loc unor soiuri nehrănitoare, nu foarte diferite de cele importate din Turcia. Măsura duce, de asemenea, și la uniformizarea și standardizare, întrucât dispar soiuri specifice unor arealte mici, care pe vremuri făceau mândria unei zone, chiar a unui sat. Cum era cazul „pepenilor de Dăbuleni”, cartofilor de Covasna sau de Lungulețu, ceapa de Buzău.
Semnalarea provine dintr-un scurt material video realizat de Ice Age Farmer, care acoperă de mai multă vreme subiecte legate de Agenda 2030 și noua ordine alimentară, dominată de corporații de tip Monsante / BASF. El citează o publicație croată, în care e semnalată noua lege discutată în Parlamentul de la Zagreb, prin care țăranilor li se ia dreptul să folosească semințe proprii. Organizațiile micilor fermieri, care se opun pachetului legislativ spun că în ultima sută de ani s-a pierdut deja 75% din biodiversitatea genetică, tendința fiind ca toată lumea să cultive aproape aceleași soiuri cu productivitate sporită și rezistență mare la raft.
Croații se tem că dispariția soiurilor tradiționale va afecta și calitatea turismului, o industrie importantă a țării adriatice. Pentru că experiența vizitatorilor nu va mai fi aceeași dacă în meniurile mediteraneene, bazate pe salate și ulei de măsline, se vor folosi surogate. Ei acuză Uniunea Europeană că birocratizează agricultura la presiunea marilo concerne globale.
O altă problemă inedită semnalată e asaltul la adresa pescuitului în apele Mării Adriatice. Pentru monitorizarea acestuia au fost introduse sisteme de supraveghere cu drone și fregate. Interesant cum UE nu reușește să își apere țărmul de ambarcațiunile care aduc imigranți din Africa, dar folosește tehnologie performantă împotriva pescarilor locali.
În fine, alt instrument al controlului e recensământul agricol, pe care Uniunea Europeană îl cere tuturor țărilor membre. Prin acesta, sunt inventariate toate posibilele surse de hrană pentru consum propriu sau vânzare, de la cotețe de găini, la stupi de albine din fiecare gospodărie. Odată luate metodic în evidență cu mijloace actuale informatice de tip „big data”, ele vor putea fi țintite cu restricții punctuale, justificate de evenimente precum gripa aviară, porcină sau covid. Fiecare animal e „crotaliat”, adică primește un cip cu o serie unică și urmează obligatoriu o serie de intervenții veterinare. În baza acestei minuțioase supravegheri, se pot impune restricții cum ar fi cea privind interdicția de a vinde miei sacrificați la stână în preajma Paștelui, recent anunțată în România.
Victor Grigore
