Putin anunță escaladarea războiului cu blocul NATO

Discursul lui Vladimir Putin de adineauri marchează un pas înainte spre războiul mondial. Deși nu a făcut propriu-zis o declarație de război Ucrainei sau țărilor NATO, e limpede că a abandonat ipocrizia formulei „operațiune militară specială”. Concret, Putin a decretat mobilizarea parțială (înrolarea rezerviștilor și a tuturor efectivelor militare disponibile). Pasul rămas fiind mobilizarea întregii populații masculine adulte.

De această dată, Putin nu a lăsat niciun loc pentru negocieri cu partea ucraineană, pe care a diabolizat-o prin desemnarea ca nazistă. (Rusia și Vestul liberal împărtășesc această versiune a istoriei în alb și negru, potrivit căreia învinșii din al doilea război mondial erau răul absolut, iar învingătorii erau binele, indiferent că s-au numit Stalin, Hitler, Churchill, Roosevelt sau Truman și că au folosit sau nu bombe nucleare și bombe incendiare împotriva civililor.)

De fapt, Putin se referă doar secundar la puterea de la Kiev – nu a menționat nici capitala, nici regimul lui Volodimir Zelenski. Ci a spus explicit că armata ucraineană folosește mercenari străini și e direct coordonată de NATO. Deci consideră țara cu care se bate un simplu instrument al Vestului și NATO drept inamicul adevărat. Fapt ce justifică nevoia trecerii la alt nivel: forța cumulată a Vestului nu poate fi înfruntată „cu o mână legată la spate”, într-o simplă operațiune zonală.

E greu de spus dacă recentele pierderi teritoriale ale Rusiei în contra-ofensiva ucraineană au fost naturale. Adică pur și simplu nu au mai putut face față armatei mai numeroase a Ucrainei (care a făcut mobilizare generală) și tehnologiei americane. Sau a fost o capcană tactică, o retragere în stilul cavaleriilor arabe, pentru a avea justificarea unei escaladări a războiului, față de pretextul inițial, al protejării celor două republici separatiste.

Cum am mai semnalat, o foarte mare problemă a lui Putin e că e perceput de opinia publică internațională ca agresor, ca inițiator al războiului. Și că apelează la prea multe motive, pentru a-și justifica decizia inițială. Iar discursul de azi nu a făcut excepție. Au fost iarăși cel puțin 3 motive distincte invocate.

Întâi, un motiv geo-politic. Acuză Vestul că încă din 1991 a dorit distrugerea Rusiei, dar că de acum încolo are ca obiectiv distrugerea Rusiei însăși, prin fărâmițare urmată de război civil și schimbare de regim. Deci în joc ar fi însăși supraviețuirea Rusiei. (Aici, așadar, războiul curent ar fi o prelungire a războiului rece, încheiat defavorabil pentru partea rusă, care și-ar lua astfel revanșa.)

Apoi trece la celălalt motiv (sau pretext, depinde cum privești). Anume, intervenția are ca punct de plecare lovitura din 2014, când printr-o revoluție colorată a fost preluată puterea de pro-occidentali în Ucraina. Partea rusofilă a țării s-a opus acestui proces și a fost de atunci persecutată și masacrată vreme de opt ani. În acest caz, motivul „operațiunii militare” devine unul umanitar și de solidaritate etnică: protejarea minorității ruse de un posibil genocid.

Aduce și motivul dreptului istoric: au făcut parte din Novorossia. Adică ar fi de drept ale rușilor, pentru că le-au stăpânit cândva. (Argument foarte periculos, care se poate aplica lejer și Basarabiei sau Bucovinei de Nord ori republicilor baltice.)

În fine, în același scurt discurs, aduce și argumentul legitimei auto-apărări a Rusiei. Consideră că Vestul a întrecut orice linie și amenință constant Rusia.

În replică, a amenințat că Rusia deține arme mai periculoase decât Vestul și că le va folosi pe toate, dacă teritoriul Rusiei e amenințat.

„Și nu blufez. Cei care ne amenință cu arme nucleare, să știe că foaia se poate întoarce.”

Anunță mobilizarea parțială în Federația Rusă (înrolarea rezerviștilor) pentru a face față părții ucrainene susținută de „Occidentul colectiv”, pentru a apăra suveranitatea Rusiei și integritatea teritorială, inclusiv a teritoriilor „eliberate”. (Chiar dacă încă nu s-a ținut referendumul, le tratează ca și cum s-ar fi votat Da și sunt parte din Rusia.)

Prin referendumurile de la finalul săptămânii, teritoriile deja ocupate (nu doar cele două invocate în februarie) vor fi înglobate în Rusia. Iar formula ar putea fi repetată cu ușurință și în Transnistria, care de fapt a ținut deja asemenea referendumuri anterior, neluate în considerare de comunitatea internațională, dar nici avizate de Moscova însăși.

Faptul că Rusia își înglobează cuceririle nu e chiar o surpriză. Și, ca să fiu sincer, atâta timp cât vorbim de spațiul său etno-cultural, acolo unde are majoritate de populație și e simpatizată, nici nu mă deranjează. Occidentul a făcut o prostie să incite Ucraina împotriva Rusiei pentru un război prin intermediar, să o înarmeze cu sume colosale, care depășesc bugetul militar anual al Rusiei. Și o prostie la fel de mare să se comporte ca și cum i-ar garanta niște frontiere artificial de mari, fără bază istorică, pe care regimul oligarhic de la Kiev a dovedit că nu e în stare să le gestioneze pașnic prin concordie cu minoritățile.

Dată fiind natura acelui regim și istoricul statului ucrainean, nu aș regreta nici înfrângerea sa completă sau existența unei Ucraine redusă doar la nucleul său etnic tradițional.

Dar discursul lui Putin e îngrozitor și sumbru. Pentru că de acum încolo înseamnă că orice atac al așa zisei contra-ofensive ucrainene în Donbas va fi considerată echivalentă cu atacarea Moscovei sau Petersburgului. Cu atât mai mult cu cât puterea de la București continuă să asculte orbește indicațiile de la Washington și să se bage în conflict prin susținerea Ucrainei. Pericolul e real și major pentru noi, chiar dacă invocarea armelor nucleare e doar lătratul unui câine care nu mușcă.

Deși a reluat acele motive pe multiple planuri, ceva totuși a lipsit din discursul lui Putin. Adică n-a mai apărut invocat motivul unui război ideologic. Unul de eliberare culturală a Vestului, căzut pradă unei elite rupte de realitate și auto-distructive. Adică exact acel motiv, care îi face pe unii reacționari să considere Putin un fel de erou. Cavalerul pe cal alb, care ne scapă de LGBT, de Marea Resetare, de mâncat gândaci, de sărăcia sub pretextul încălzirii globale, de anihilarea etnică prin migrație susținută ca proiect politic…. Tocmai de asta n-a mai vorbit Putin. Ceea ce confirmă că îl consideră un război al Rusiei pentru Rusia, nu în beneficiul cititoriul lui Dughin din Occident.

Situația e cum nu se poate mai îngrijorătoare. Nu avem lideri cărora să le pese de popor, nu avem aliați care să ne vrea binele. De fiecare dată când aud vorbind liderii UE, cu ipocrizia și programele lor îndreptate împotriva europenilor, parcă aș vrea să existe cineva care să ne scape de acești posedați sub-mediocri.

De fiecare dată când îl ascult pe Putin vorbind, îmi amintesc că nici el nu mi-e simpatic. Că deși, ca jucător, e superior prin inteligență strategică acelora, nu se întrevede niciun duh creștin în acest pretins „ortodox”.

Doar Dumnezeu ne mai poate apăra!