Program guvernamental: Anglia rurală trebuie să devină mai puțin albă

După cum știu toți românii care locuiesc în Marea Britanie sau cei care au văzut-o ca turiști, orașele i-au devenit de nerecunoscut. Londra, Manchester, Liverpool sunt locuri în care englezii devin prezențe exotice. Fenomenul e mai accelerat ca în capitală în orașe ca Birmigham și Luton. De ceva vreme, oficialitățile își pun problema să schimbe înfățișarea și în localitățile neindustrializate și sate.

The Telegraph scrie despre eforturile făcute pentru „mai multă diversitate” de autorități prin Departamentul pentru Mediu, Alimentație și Afaceri Rurale (DEFRA). Agenția se teme că „zonele de la țară vor deveni irelevante într-o societate multiculturală, pentru că a fostul un mediu alb, de care se bucură în principal clasa de mijloc albă.”

S-au stabilit și ținte de diversitate pentru zonele apreciate ca arii naturale de o frumusețe aparte. Sunt vizate zone precum Chilterns și Cotswolds, adevărate comori ale civilizației englezești.

Fiind țara Revoluției Industriale, Anglia a fost prima din lume, care a realizat necesitatea de a păstra patrimoniul rural. Pe la 1700 au apărut primele inițiative în acest sens, preluate în secolul 18 și 19 de aristocrați și poeții romantici. Tot acolo s-au dat și primele legi care impuneau păstrarea aspectului construcțiilor în sate cu valoare istorică. Astfel s-au păstrat până la noi zone ca împrejurimile Oxfordului sau Cotswolds, o arie faimoasă pentru casele sale din piatră cioplită. Sunt zone cu un farmec aparte, într-adevăr puțin frecventate de cei proaspăt instalați în orașe. Iată că nici ele nu pot fi tolerate de inginerii „progresului”.

„Echipa de la Peisaje Naționale din Chilterns și-a propus să includă scheme de atragere a musulmanilor în zonă, mai ales din localitatea apropiată Luton.

Va fi recrutat un personal mai divers, se vor produce materiale publicitare cu oameni vizibil din minorități etnice, scrise în limbile comunităților.

S-au comandat și cercetări în susținerea acestui efort. Unele au sugerat ținerea câinilor mai strâns în lesă, întrucât unele grupuri se tem de ei.”

În altă localitate, Malvern Hills, s-au constatat alte probleme. Cum ar fi că asiaticii și africanii nu simt o legătură cu pământul locului și cu peisajul. Pare o mostră de umor englezesc amar, dar nu e. Și stilul lor de petrecere a timpului liber e altfel… de parcă ar fi diferiți:

„Mulți oameni din minorități nu au o conexiune cu natura din Marea Britanie, pentru că părinții și bunicii lor nu s-au simțit destul de în sigurană să îi ducă acolo, sau au avut alte preocupări de supraviețuire.”

Pare o dramă socială, creată de europenii privilegiați! Unii se plimbau și alții supraviețuiau.

„În timp ce majoritatea englezilor albi apreciază singurătatea și activitățile contemplative, pe care mersul la țară le oferă, tendința oamenilor din minoritățile etnice e să prefere compania socială (familie, prieteni, colegi de școală).”

„Zona va încerca să dezvolte strategii să ajungă la oamenii din comunități cu caracteristici protejate, cum ar fi cei care nu au engleza ca limbă maternă.”

Îngrijorări sunt și pentru autoritățile din Surrey Hills:

„unele segmente demografice sunt încă sub-reprezentate la țară”.

Oare cât va trece până când regele Charles nu va aduce ideile diversității și la Viscri, în România!? Poate bătrânele unguroaice, cu care s-a împrietenit când hoinărea pe acolo nu vor fi încântate. Dar progresul nu poate fi ținut în loc.

Strategia a fost creată de agenția guvernamentală încă din 2019 și a revenit pe agenda guvernului din 10 Downing Street în 2026. Argumentele țin de dreptatea progresistă:

„Toți plătim taxe pentru parcurile naturale, dar când vizităm zonele protejate ni se par exclusiviste, preponderent albe și un club al clasei de mijloc” – notează referatul.

„Multe comunități din Marea Britanie modernă simt că peisajul nu are relevanță pentru ele. Zonele de la țară sunt văzute de negri, asiatici și alte grupuri minoritare ca medii foarte albe. Dacă asta e adevărat azi, discrepanța se va accentua, pe măsură ce societatea se schimbă. Partea rurală a țării noastre va deveni irelevantă pentru țară așa cum e ea.”

La data respectivă, guvernul conservator a depus eforturi, dar considerate insuficiente de laburiștii de acum, conduși de Keir Starmer. Războinicul continentului pare decis să aplice strategia din programul redactat înainte de pandemie, care vorbea de:

„Programe noi pe termen lung, pentru creșterea diversității etnice a vizitatorilor.” 

Lucrurile n-au stat pe loc și în 2022, DEFRA a mai cheltuit 108.000 lire pe un alt studiu și mai woke cu tiltul:

„Îmbunătățirea diversității etnice a vizitatorilor în ariile protejate din Anglia”. Studiu remarca drept o barieră caracterul alb al zonelor tradiționale.

Altă belea constatată după așa un studiu costisitor a fost că englezilor le place să bea. Și mănâncă pește cu cartofi prăjiți, în loc de falafel:

„Zonele protejate sunt asociate cu cârciumile tradiționale (pub), care au o ofertă limitată de mâncare, fiind destinate oamenilor dintr-o cultură a băutului. Astfel, musulmanii, grupurile din Pakistan și Bangladesh spun că asta contribuie la sentimentul că nu sunt bine veniți.”

Ce e interesant e că știrea a apărut acum în acel ziar prestigios, fiindu-mi semnalată de un cititor generos. Mi-am amintit că am mai comentat o știre de genul ăsta prin pandemie, când probabil se aflase de raportul inițial din 2019. Și țineam minte cu precizie că după ce s-a viralizat, au zis că nu e adevărat.

Într-adevăr, găsesc un verificator de adevăr din martie 2020, care spunea exact asta în titlu: „Un raport guvernamental nu spunea că satele sunt prea albe”. În corpul articolului, totuși, se admite că există acel raport din 2019, că în el s-a constatat că minoritățile nu vizitează suficient zonele respective. Dar postarea era declarată „parțial falsă” că nu s-ar fi găsit o formulare precisă că zonele sunt „prea albe”.

După cum vedem azi din The Telegraph, între timp au mai făcut încă o strategie în 2022 și au reluat-o în 2025, cu numeroase declarații explicite pe subiect. Ca de obicei, e doar un mic decalaj între ce e respins prima dată ca „teoria conspirației”, iar apoi e lăudat ca schimbare necesară sau fapt împlinit.

Un articol din 2023 din The Guardian avea următorul titlu: „Satele englezești încă se simt străine pentru oamenii de culoare. Dar lucrăm ca să schimbăm asta”. (Tot o teorie a conspirației!?) Articolul cita inclusiv constatările din raportul din 2019, despre cum nu sunt primitoare zonele pentru minorități.

„Rămâne șocant că 92% din terenul britanic e în proprietate privată. (..) Dar trebuie să ne asigurăm că oamenii din medii diverse se pot simți comfortabil în aceste locuri naturale. Doar o mică parte din Anglia e deschisă publicului și mulți se simt excluși sau înstrăinați și de acel puțin.”

De altfel, subiectul e o preocupare mult mai veche și peste ocean. Un articol din 2013 din National Review se întreba cu îngrijorare: „De ce parcurile naționale sunt populare pentru albi, nu și pentru minorități?” Dădea și o statistică din acel an în Statele Unite:

„70% din participanți sunt albi. Pe măsură ce grupurile minoritare alcătuiesc o cotă mai mare din populație, și sunt prevăzute să devină majoritare până în 2040, implicarea populațiilor diverse în recreerea în aer liber n-a fost niciodată mai critică.”