Achităm și nota de plată pentru Gaza
O mare izbândă a diplomației noastre: România a fost invitată în „micul ONU” creat de Donald Trump, numit și „Consiliul pentru Pace”. Suntem la masa bogaților, în clubul select. Taxa de intrare: 1 miliard de dolari. Așa, de început, pentru încălzire. Nici n-am intrat bine în „Anul Americii în România” (cum și-a propus AUR să declare 2026), că veștile bune au început să curgă. (Fraierii de chinezi intră în „anul calului de foc”, dar abia luna următoare, nu ca noi, pe cai mari din prima…)
Despre ce e vorba? Cu un an în urmă, Donald Trump recunoștea că Fâșia Gaza a ajuns un morman de moloz, în care nu se mai putea trăi. Culmea cinismului, spunea asta la circa un metru de Beniamin Netanyahu, autorul demolării, cu bombe oferite preponderent chiar de Statele Unite, cu titlu gratuit. Dar estimarea era purul adevăr. Cu aceeași ocazie, anunța că SUA preia teritoriul, din care va face o stațiune de lux, ca pe Riviera. Între timp, vrea Groenlanda, poate pentru stațiune de ski.
Tot între timp, o estimare ONU apreciază că 680.000 de palestinieni au dispărut în acești doi ani de bombardamente. Deci din cele 2,5 milioane, câți erau înainte de 7 octombrie, tot mai sunt aproape două milioane, „majoritatea homeleși”. (Fără adăpost.) Cu care trebuie făcut cumva: ori le construiești case, ori îi iau alte țări ca refugiați. Lucru pe care guvernul Netanyahu l-a propus public, încă din primele zile ale lui octombrie 2023 și în repetate rânduri după.
Cei care le-au demolat locuințele, nici nu intră în discuție, nici să plătească pagubele crimelor de război, nici să-i găzduiască în „singura democrație din Orientul Mijlociu”. Dimpotrivă, au antecedente clare. Înaine și imediat după înființarea statului Israel, 700.000 de palestinieni au fost alungați în țările vecine, prin atacurile teroriste ale organizațiilor sioniste ca Hagana, Irgun și Lehi, care atacau satele. Fenomenul a fost denumit de arabi Nakba („Catastrofa”). Acelor refugiați nu li s-a mai permis nici după 80 de ani să se mai întoarcă pe meleagurile natale, după declararea păcii. Dimpotrivă, s-au înmulțit la circa 6 milioane în țări învecinate ca Iordania, Liban, Siria și altele mai îndepărtate.
În Liban, palestinienii dislocați au creat un partid și o grupare paramilitară (Hezbollah), care a ajuns și în coalițiile de guvernământ. Țara a fost sfâșiată și de un război civil între diverse facțiuni de musulmani și creștini, cu implicare israeliană directă, întins pe 15 ani. Iar recent a fost de asemenea scena unei intervenții armate israeliene. Cu toate acestea, luna trecută, Papa Leo al XIV-lea, a dat Libanul (pe care abia îl vizitase) ca exemplu pozitiv de coexistență pentru europeni, pe care i-a mustrat că se opun migrației:
„Știu că există frici în Europa. Dar ele sunt deseori alimentate de cei care se opun migrației, și care încearcă să excludă oameni care vin din alte țări, din alte religii, cu alt fundal etnic.”
Acest papă creol din Chicago vorbește ca un politician progresist. Apostolii nu călătoreau prin lume, la popoarele păgâne ca să-și facă prieteni sau ca să-i cheme în țara lor. Se duceau să propovăduiască și să-i convertească, aventură riscantă, soldată cu martirizarea celor mai mulți dintre ei. Întrebat cu aceeași ocazie, dacă se implică și în procesul de pace israelo-palestinian, Papa a confirmat că îndeamnă la depunerea armelor, adăugând:
„Munca noastră nu e ceva ce anunțăm public. E mai mult o activitate pe care o ducem în spatele scenei.”
După Nakba, în 1967, Israelul a mai derulat o operațiune războinică de expansiune teritorială. Așa a obținut controlul peste așa zisele „teritorii ocupate”, Cisiordania (West Bank) și Gaza. Cu acea ocazie, alți 300.000 de palestinieni au devenit refugiați pe glob, fără a mai fi primiți după oprirea ostilităților.
oferta lui Trump
Așadar, cu un an în urmă Trump anunța că face Riviera. Și propunea ca supraviețuitorii din Gaza să fie luați de două țări vecine: Egipt și Iordania. Ambele au refuzat categoric. Totuși sunt stimulate masiv cu fonduri americane pentru a rămâne cooperante cu vecinul lor special. De fapt, sunt principalele beneficiare de ajutor american după Israel (exceptând anii de război în Ucraina). Din 1946 până în prezent, Egiptul a primit 85 de miliarde de dolari de la Statele Unite și continuă să primească 1,4 miliarde pe an și în noua administrație Trump. Iordania o depășește, cu 1,7 miliarde de dolari primiți anual.
Acum ciorba a fost reîncălzită de Trump sub forma „Consiliului Păcii”. Un club cu multe țări dispuse să patroneze Gaza și să îi susțină reconstrucția. Deocamdată nu se vorbește public de preluat refugiați. Deocamdată. Dar presimt că se va formula o alternativă ca la cotele de migranți ale Uniunii Europene – ori îi iei ori plătești o sumă pentru fiecare. Iar țările sărace vor zice că „e mai ieftin” să-i ia și se vor lăuda că au făcut o economie la buget.
Pentru moment, mai multe țări au spus deja că vor în Consiliu: Iordania, Egipt, India, Grecia, Cipru, Pakistan, Vietnam și Ungaria. Alte țări au fost deja invitate: Canada, Turcia, Qatar, Argentina, Albania, Franța, Germania, Australia, România și posibil alte țări. (Primirea invitațiilor a fost dezvăluită de fiecare în parte, încă nefiind centralizată.)
Ele ar urma să implementeze planul în 20 de puncte al lui Trump, care la punctul 12 prevede:
12. „Numeni nu va fi forțat să părăsească Gaza, iar cei care vor dori să plece vor fi liberi să facă asta și să se întoarcă. Vom încuraja oamenii să stea și le vom oferi șansa să reconstruiască o Gaza mai bună”.
Vorbe frumoase, ca în orice plan. În noiembrie anul trecut, autoritățile din Africa de Sud s-au pomenit cu un avion cu 153 de palestinieni fără acte, expediați din Fâșia Gaza. I-au ținut 12 ore pe aeroport nedumeriți, apoi un ONG misterios s-a oferit să îi găzduiască și să le dea chiar ceva bani de buzunar. 23 dintre ei au decolat spre alte țări, nemenționate. (Era poate o răzbunare pentru procesul de genocid deschis de Africa de Sud la Haga. Sau poate un schimb cu albii transferați în America.)
Aparent fără legătură cu acest subiect, România are de anul trecut un grup de lucru foarte special pentru primirea de imigranți în România. Despre care vă povestesc separat, că e un subiect de senzație – deopotrivă secret și public – ignorat de toată presa!
