evadare.ro

SUA și Rusia pot desființa Uniunea Europeană cu prețul gazului

Prețul gazului natural poate fi exprimat în mai multe feluri. Ca volum, în metri cubi, cum suntem noi obișnuiți. Ca energie, în kilowați sau megawați pe oră. Sau, dat fiind că e destinat să ardă pentru a încălzi ceva, după puterea calorică, respectiv cantitatea necesară pentru a crește temperatura unui litru de apă cu un grad. (Ca balamucul să fie total, mai sunt și diferențele între unitățile metrice și imperiale, grade Celsius și Fahrenheit.) Așa se face că același produs e afișat la prețuri foarte diferite între continente.

Dar conversia nu e decât o problemă de calcul. (Dacă greșesc pe undeva, puteți lăsa un comentariu pe Facebook.) Și după ce facem transformările necesare, inclusiv monetare vom putea deduce gravitatea situației pentru Europa.

Mai trebuie precizat că prețul diferă de la țară la țară și că există peste tot reglementări ale prețului pentru populație și prețuri negociate preferențial. Începem privind prețul pe bursa de mărfuri, prin contracte de livrare la dată ulterioară.

graficele pentru UE

Întâi privirea de ansamblu. Pentru UE, prețul gazului în ultimii 5 ani a evoluat așa: Din martie 2021, la un an după semnalarea Covid și un an înainte de război, prețul a pornit vertiginos în sus. După care a urmat un carusel cu senzații tari, din care nu știm cum să ne dăm jos.

 

În 7 martie 2022 se înregistrează vârful: 227 euro se vede pe acest grafic istoric. În timpul zilei, s-au făcut și tranzacții la 350 de euro. Wall Street Journal consemnează chiar o închidere a zilei la 270 de euro. Iată un zoom pe acel grafic tot de la Trending Economic. Facem abstracție de acele vârfuri consemnate de presă și reținem aceste două repere: vârful de 227 din primăvara acestui an și prețul actual de 85 de euro.

Aceste prețuri pentru Europa sunt pentru  1 MWh = 1.000 kWh.

graficul pentru SUA

Americanii au altă unitate decât cea olandeză de mai sus, anume MMBTU (un milion de unități metrice britanice de terminal) referitoare la puterea calorică. N-are importanță. Tot ce trebuie să știm e că unitatea americană de măsură e aproximativ o treime dintr-un megawatt.

Mai precis: 1 MMBTU = 0,293 MWh. Altfel spus 1 MWh = 3,412 MMBTU.

Să vedem și graficul lor, evidențiind acea zi fatidică pentru Europa de 7 martie, cu prețul record. (aceeași sursă pentru grafic) Observăm că la americani creșterea începe mai dinainte, din decembrie 2021, dar nu e la fel de dramatică. În martie era 4,8$, iar în prezent e de 8,37$. Să facem conversia.

Pentru prețul cel mai recent: 8,37 $, înmulțit cu indicele 3,412 = 28,55 $ pe MWh. Transformat în euro, vine 26,5 euro pe MWh, față de 85 euro aceeași unitate energetică, prețul licitat pe piața din Europa. 

Pe scurt, de 3,2 ori mai scump în Europa decât în America, la ora actuală.

Dar dacă luăm ca etalon ziua de 7 martie, cu acel 227 de euro pe megawatt din Europa, avem așa. În SUA, 4,88$ înmulțit cu 3,412 = 16,65 $ per MWH în SUA. Transformat în euro la cursul de azi vine 15,49 euro pe MWh în acea zi în America. (Nu mai caut care era paritatea euro-dolar în acea zi, că nu era mult diferită.)

Asta ne spune că în acea zi de 7 martie 2022, gazul era de 14,6 ori mai scump în Europa decât în SUA. Dacă luăm cu titlul de scenariu sumbru dar absolut posibil, acel record de 350 de $ înregistrat pe timpul aceleiași (înainte de închidere), raportul devine 22,5!

Deci a existat un moment în această primăvară când gazul pentru europeni era de peste 22 de ori mai scump decât pentru americani pe bursă! Și dacă a existat atunci, nu e deloc, dar absolut deloc exclus să mai fie cândva. Cu atât mai mult cu cât Europa abia acum își încordează mușchii și promite aproape un embargo pentru petrolul rusesc, de 90% până la finalul acestui an. Și cu atât mai mult cu cât suntem în toiul verii, nu în prag de iarnă, cum vom fi peste câteva luni.

ce înseamnă asta?

Ni se tot repetă că trăim într-o piață globală, unde toată lumea concurează cu toată lumea. Că trebuie să luăm măsuri de austeritate pentru a evita deficitele, să ne creștem productivitatea muncii, dacă vrem creșteri salariale. În teorie, lucruri corecte. În practică, nimeni nu poate să-și crească productivitatea de 22 de ori prin încordarea mușchilor sau a minții. Nicio economie nu rezistă la concurența cu alta când are costuri de 15-20 de ori mai mari. Pur și simplu, acest gen de hei-rup nord-coreean nu funcționează. Cu siguranță, nu cu tipul omului occidental, obișnuit cu alt nivel de bunăstare și comoditate.

Producția industrială europeană nu poate fi competitivă, dacă are costuri de 10-20 de ori mai mari pentru o componentă atât de importantă ca energia. Mai ales pentru acele domenii unde consumul energetic e foarte mare, ca în producția siderurgică, de aluminiu, îngrășăminte, unele materiale de construcții etc.

Într-un fel, putem zice: bine de noi că ne-am dezindustrializat. Am scăpat de-o grijă. Mai rău de neamț că are de menținut duduitul exporturilor. Noi vom trăi doar din împrumuturi și ce găsim de la el la Lidl și Kaufland. Glumesc. În clipa în care se va pune problema supraviețuirii marii industrii germane, franceze, spaniole, noi am intra la sacrificați și donatori de energie pe altarul mândrei Uniuni Europene. 

Ia să privim graficul cu prețul pentru consumatorii casnici în țările Europei. Media UE e la 0,078 euro pe kWh. (Adică 78 euro pe megawatt.) România e la 47 euro MWh. Ungaria la 30. Bine că n-avem gaz tras în toate satele ca ei și spargem lemne sau dârdâim. Noi cu resurse naturale, ei cu confortul. Săracii nemți, la 69 de euro… cu salariile lor mici. Nu mai zic de suedezi, la 185, cu conducerea lor feminină, gata să-i vâre în NATO împreună cu finlandezii. Scump, dar merită.

Întrebarea serioasă e dacă poate rezista Uniunea Europeană la o asemenea situație când importă 38% din gaz din Rusia? Organizația pare prinsă într-o furtună perfectă. Rețelele de tip Soroș sau neocon, care i-au capturat politicienii și liderii din presă, bat tobele războiului, cer sancțiuni mai mari, sacrificii mai mari pentru steagul galben albastru. Americanii îi îmbie să cumpere gazul lor lichefiat, pus în vapoare și apoi iar transformat în gaz peste ocean. Rușii îi șantajează să plătească în ruble sau să nu mai trimită arme pe front, că închid robinetul. Iar economia se prăbușește în spirala inflației și recesiunii.

Europa e în derivă, condusă de rețele subterane care subminează la vedere interesele proprii. Rețele care promovează distrugerea kalergiană a demografiei continentale, care încurajează degenerarea și ipocrizia ecologistă. În atari condiții, putem vedea partea goală a paharului, spunând că America și Rusia pot recunoaște un interes comun în distrugerea competitorului european. Și că au această capacitate manipulând prin conflicte și sancțiuni prețul energiei, pe care Europa nu o are. Sau putem vedea partea plină, constatând paradoxul că o coaliției informală ruso-americană poate distruge uniunea politică, dar poate salva astfel de ea însăși Europa profundă.

 

Victor Grigore

evadare.ro
June 3rd, 2022
Mai multe despre: Economie

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact