Geopolitica ridiculizează teoria libertariană
Pentru scurtă vreme, Franța și-a retras ambasadorul de la Washington, în semn de protest că SUA și Australia au semnat un acord pentru achiziții militare, care bloca importul unor submarine nucleare produse de francezi. Un gest simbolic de proporții istorice între două mari puteri aliate. Tot vremelnic, Statele Unite au impus sancțiuni internaționale, prin care încercau alte două mari puteri ale Europei, Germania și Rusia, să aibă relații comerciale prin construcția unei conducte prin Marea Baltică, de export al gazului rusesc. Prinsă la ananghie, cu benzinăriile goale, Marea Britanie e șantajată și ea de aliata din NATO, Franța, care amenință să îi blocheze exportul de energie, dacă Londra nu acordă licențe de pescuit pentru pescarii francezi în Marea Nordului.
Exemple de acest gen se pot găsi la tot pasul. Națiunile mari își apără cu înverșunare interesele comerciale. Uneori, o fac și națiunile de talie medie, cum e cazul Poloniei, care își protejează minerii și agricultorii de politicile europene. Dar aceste realități pur și simplu nu există pentru cei amăgiți de basmele spuse de talentații Mises, Hayek, Rothbard și Friedman. Pentru libertarieni, interesele naționale și acțiunea concertată în numele lor nu există, cum nu există girafa de la zoo pentru personajul lui Marin Preda.
Pentru libertarieni, există doar forțele oarbe ale economiei de piață, care duc inexorabil spre o lume mai bună. Ele fac binele pe care oamenii nu sunt capabili să îl imagineze. Distrug răul din rădăcină prin „distrugerea creativă” a falimentelor și evitarea „alocării eronate de resurse”, pe care ar face-o statul. Doar cererea și oferta sunt morale, omul singur, ca persoană înzestrată cu conștiință și judecată de la Dumnezeu, nefiind capabil de asemenea discernământ în grila relativistă. Acolo fiecare cultură e egală cu alta, popoarele sunt interschimbabile ca unități de producție și consum ale națiunii, granițele sunt permeabile în numele creșterii eficienței productivității. Și orice contradicție a acestor deziderate e rasism, prejudecată, obscurantism.
Cu astfel de idei seducătoare, de zeci de ani suntem convinși să lăsăm să alunece în ruină rafinăriile, minele, combinatele siderurgice, unitățile industriale, pentru că nu au valoare de piață, sunt mormane de fiare vechi. Pentru a face loc exportatorilor susținuți de forța organizată a statelor de origine. Am fost convinși chiar să eliminăm sistemul bancar autohton, care în sistemul rezervelor fracționare nici măcar nu are propriu-zis resursele bănești pe care le împrumută, ci se bazează exclusiv pe un privilegiu acordat de suveran (statul). Am fost convinși că nu e nicio pagubă să înstrăinăm resursele strategice și pământul, resursă ultimă nereproductibilă, pentru a face loc cumpărătorilor organizați din țări conștiente că sunt altfel în pericol existențial în cazul unor crize alimentare. Am fost convinși să eliminăm capitalul autohton din rețelele de comerț, ba chiar și din monopolurile de utilități, acolo unde e inoperant mecanismul pieței.
Cei îmbătați cu astfel de idei nu văd în ruptul capului că și în operațiunea pandemică țintit e tot capitalul autohton, care mai pâlpâia în servicii – restaurante, pensiuni, cosmetică – în micul comerț. Ei nu pricep sau se fac că nu văd miracolul medical că presa nu semnalează niciun caz în rețelele de hipermarket și supermarket ale celor 4-5 jucători dominanți germani, francezi și belgieni. Efectiv întreaga țară trece pragul acestor incinte, în unele perioade cu mască, în altele fără mască, după cum li se năzare conducătorilor. Și totuși niciun focar nu apare acolo, niciun magazin nu e închis pentru că un coleg, o femeie de serviciu a fost prinsă cu covidu-n nas. În schimb, focarele apar în locurile unde ar trebui să învețe copiii carte sau în biserici sau în firmele cu o mână de angajați. Curat miracol medical!
