Google s-a apucat să numere toate cărțile existene în lume în această clipă. 129.864.880 e rezultatul numărătorii lor aproximative, incluzând doar cărți propriu-zise, fără exemplare duplicat. Dacă adăugăm și alte tipărituri înregistrate cu ISBN, gen hărți, schițe și microfilme, pe care Google ar vrea să le scaneze pe viitor, sunt cam 210 milioane la numărătoare.
Având în vedere rata mare în care se publică (doar în Statele Unite se tinde spre circa 15.000.000 de noi cărți publicat într-un singur an, 2012! Cam o zecime din ce există deja. Asta după ce în 2003 se publicaseră doar 300.000 de cărți în SUA) Cifrele sunt mult mai moderate după estimările UNESCO pentru 2011, 328.000 pentru SUA și 2.200.000 pentru întreaga lume. Deci cel puțin două milioane de cărți noi pe an tot se publică pe glob.
Cu o rată a alfabetismului în creștere și ușurarea accesului la computere, măcar în format electronic, e de așteptat ca ritumul să crească exploziv. Ca să nu mai vorbim de apariția unor noi tehnologii revoluționare, precum copy-paste! Numai copaci pentru hârtie să mai existe, că scriitori se vor găsi.
Peisajul e absolut descurajant pentru oricine s-ar apuca acum de scris. Ideea mi-a trecut prin cap, recunosc. Mă gândeam să public o carte la bătrânețe. O carte serioasă, pentru care să mă documentez 20-40 de ani. Altfel n-ai cum să scrii ceva semnificativ, nu? Probabil până atunci cărțile deja disponibile (poate chiar tuturor, în format digital), vor fi trecut deja de 1 miliard de titluri, pe puțin.
Dar să abordăm altfel problema. Cine mai citește toate lucrurile astea? Din cele 7 miliarde de pământeni, dacă îi excludem pe cei aproape 800 de milioane neștiutori de carte, copiii sub 15 și bătrânii peste 65, rămânem cu un bazin de cititori de 3,7 miliarde. Ca să nu rămână neutilizată toată știința din cele 129 de milioane de cărți disponibile deja, ar trebui să i se dea fiecăruia, cam 30 de cărți, pe care să le parcurgă (eventual, să le și conspecteze) pe parcursul vieții.