evadare.ro

2.7 Statul, punctul de intalnire al comunismului real cu traditia nationala

Mitologia naţională fuzionează cu necesităţile strategice ale comunismului real în viziunea statului, devenit o entitate situată deasupra propriilor cetăţeni, scăpând înţelegerii şi controlului acestora. Relaţia comunismului cu statul este una problematică, având în vedere că este vorba, la origine, de o ideologie revoluţionară care promite anihilarea statului ca expresie politică a burgheziei. Sursele filosofice ale înţelegerii statului de către comunişti par a sta într-o deformare a ideilor lui Hegel cu privire la stat, ca locul de întâlnire a tuturor divergenţelor. Locul statului este luat, în regimurile comuniste de partidul-stat care îşi arogă dreptul exclusiv de a reprezenta voinţa poporului, de a-i înţelege dorinţele şi trebuinţele.
Nici autohtonismul nu este străin de o viziune organică a statului, care îi alocă individului rolul de obiect al unei voinţe colective. Cultura politică dependent-parohială adaugă o personalizare a instituţiilor statului prin confundarea lor cu persoanele care deţin puterea de decizie. Daniel Barbu vede comunismul ca pe o sursă malformată de modernitate opusă unei perioade imemoriale de anomie şi individualism rural: „Românii au abandonat comunismul nu numai pentru că a fost un proiect global greşit formulat şi aplicat, ci pentru că nu şi-au dorit, în fond, să participe la nici un fel de proiect social“. [73]
În lipsa canalizării unui sprijin cetăţenesc pentru un proiect social destinat obţinerii binelui comun, şi susţinătorii sinceri ai democratizării societăţii româneşti, inclusiv cei ce se declarau de partea liberalizării în sensul statului minimal, au optat pentru calea unei suprareglementări descendente, dorind să impună democraţia pe cale legislativă. Pentru restul politicienilor, iremediabil marcaţi de morbul demagogiei, apelul la „interesul naţional” a fost doar o modalitate de a atribui responsabilitatea actelor lor unei invizibile voinţe populare, pe care pretind că o descoperă în cifrele unui sondaj de opinie. Constituţia post-decembristă nu justifică nici ea legitimitatea actelor normative prin voinţa cetăţenească, ci porneşte de la stat, ca sursă a drepturilor cetăţeneşti. La revizuirea legii fundamentale din 2003, deşi s-a adăugat un pasaj encomiastic dar sec la adresa Revoluţiei, articolele care vorbesc despre „statul naţional unitar” au fost declarate ca fiind „zona pietrificată” a legii şi nu au făcut măcar obiectul dezbaterii.
Nici statul şi nici naţiunea nu sunt exclusiv mituri, ci mitizări ale unor realităţi cu o existenţă incontestabilă, şi care au fost surse de progres atunci când au fost folosite cu echilibru. Pericolul apare atunci când ele sunt reduse la rolul de justificări ale menţinerii la putere. Iar acest pericol este mai puternic atunci când ataşamentul emoţional faţă de simbolurile patriotice se transformă în tribalism şi este combinat cu aşteptări caragialeşti de la „stat, că de-aia-i stat”. Sigur, pe frontispiciul statului asistenţial post-comunist nu mai stă atât de nerezonabilul “Fiecăruia după nevoi”, dar un populist suficient de abil poate sugera că susţinerea necondiţionată acordată statului providenţial poate avea rezultate asemănătoare. Masificarea comunistă se întâlneşte în chip nefericit cu un naţionalism paseist, deopotrivă de colectivist, şi îi încredinţează pe mulţi dintre români că „ideologia comunistă este, în fapt, mai naţională” [74] decât altele.
În spatele simbolurilor istorice inofensive se pot ascunde reflexele autoritariste şi rezistenţa înverşunată la schimbare. Este simptomatică popularitatea de care s-a bucurat observaţia (altminteri pertinentă) făcută de Cristian Tudor Popescu, în legătură cu „disoluţia autorităţii statului“, în rândul unei opinii publice, în general, opacă la teoretizări pe marginea unor subiecte atât de abstracte. Probabil, nici admiraţia de care se bucură armata şi Biserica nu sunt străine de consolidarea unei mitologii tradiţionaliste a statului, în condiţiile în care Biserica acceptă în continuare, (riscând chiar încălcarea propriilor principii teologice) plasarea docilă şi confortabilă la temelia şi sub protecţia statului naţional.
Utopia socialistă s-a dovedit mai slabă decât mitologia naţionalistă atunci când internaţionalismul proletar nu a reuşit să împiedice declanşarea primului război mondial. De atunci, nici o altă amăgire a minţii omeneşti nu a atins coerenţa şi forţa de seducţie a comunismului. Dar, fără a exista un singur inamic declarat al statalităţii, condiţiile obiective ale vieţii s-au schimbat atât de mult, încât amânarea sine die a unei restructurări a statului ca formă de organizare este de neconceput. Provocărilor secesioniste din interior, care cereau autonomia Transilvaniei, românii le-au răspuns cu scurte momente de solidarizare, urmate de indiferenţă. Însă, federalismul, globalizarea, multinaţionalele, suveranitatea limitată, sau viitorul proiectului european sunt provocări greu de ignorat sau de suprimat. Şi tot viaţa este cea care poate suprima mitul statului-providenţă cultivat la nivelul mentalităţii şi sub comunism. [75]

(inapoi la Cuprins)


[73] Daniel Barbu, Republica absentă, Editura Nemira, Bucureşti, 1999, p. 16
[74] Horia-Roman Patapievici, Politice, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 90
[75] După 14 ani de tranziţie, Ion Iliescu îşi anunţa oficial susţinătorii de decesul statului asistenţial, în cadrul unei întâlniri cu minerii din Petroşani, deveniţi şomeri (octombrie, 2003)

evadare.ro
September 24th, 2010
Mai multe despre: lucrare
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial

FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei

Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei

Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului