2.8 Revoluția, eșecul unui potențial mit fondator

Revoluțiile prezintă o mitologie proprie bazată pe ideea nimicirii lumii vechi și a reclădirii ei din temelii. Din motive diverse, Revoluția română a ratat șansa de a se impune în conștiința publicului ca un mit fondator, care să impulsioneze și să asigure participarea tuturor la o nouă construcție socială.

Ratarea acestei vocații a Revoluției este susținută și de faptul că tema a fost subiect de contradicție cu potențial electoral pentru clasa politică, la începutul anilor ’90, deși toată această clasă ar fi trebuit să se revendice de la acest eveniment. Chiar mai important, liderii de opinie ai ceea ce închipuie societatea civilă nu fac apel la acest mit fondator în perioadele de criză. Este grăitoare comparația cu reacția francezilor care au invocat Republica, implicit și o revoluție veche de mai bine de două secole, în fața pericolului reprezentat de ascensiunea lui Le Pen. În condiții similare, elita opiniei publice românești s-a coagulat împotriva lui Vadim Tudor invocând nu Revoluția din ’89, ci mitul extern al Europei, sau ceea ce în destinul unei țări ar fi putut reprezenta doar un obiectiv de ordin tactic.

Problema fundamentală a înscrierii Revoluției în imaginarul colectiv, o constituie cea a semnificației atribuite, măsura în care la semnificația atribuită evenimentului de un grup poate adera cea mai mare parte a societății. Spulberarea iluziei că la Revoluție au fost părtași toți românii este dramatică pentru învestirea ei ca mit fondator.

HR Patapievici o caracterizează cât se poate de depreciativ, drept o „răzmeriță căzută pleașcă pe capul bizarului popor român”. [76] Iar Daniel Barbu este de părere că prin atribuirea Revoluției „întregului popor”, aceasta a devenit a nimănui, fiind „turnată în albia consensului și a unanimității, fără valori de apărat sau de propus”. [77]

Suntem prea aproape în timp de acest eveniment și nu putem ști ce semnificație îi va acorda viitoarea generație de români, cea care îl va cunoaște exclusiv din cărțile de istorie. Chiar dacă pentru moment mitul conspirației pare a fi covârșit mitul revoluționar, constanta ritualizare a comemorărilor din luna decembrie, cumulată cu o ipotetică transformarea a tranziției românești într-o poveste de succes, ar putea fi de natură să genereze o redescoperire și o revalorizare pozitivă a Revoluției.

(înapoi la Cuprins)

Note

• [76] Horia Roman Patapievici, Politice, ed. cit. p. 7
• [77] Daniel Barbu, Republica absentă, ed. cit., p. 185