Precursorii globalismului. De la Revoluția Franceză la religia pozitivistă

(primul episod al serialului Sursele globalismului)

Louis de Saint Just – „Spiritul Revoluției”

În toiul Revoluției Franceze (1789) a fost purtătorul de cuvânt al Terorii instituite de Robespierre și ceilalți iacobini. Scrie „Organt”, un poem epic în care laudă virtuțile vieții primitive și libertinajul. Egalitarist în mentalitate, atacă nobilimea, Biserica și monarhia. În 1791, publică „Spiritul Revoluției și Constituția Franței”, influențată de Montesquieu. Scopul guvernării trebuie să fie „să împingă societatea spre un ideal îndepărtat”. Dar aceasta era mai mult pentru marele public. Adevăratele dorințe ale lui Saint Just le aflăm din acțiunile lui și din lucrarea postumă „Despre Natură”.

Întrucât realizează că e imposibilă întoarcerea la stadiul idealizat de el și de Rousseau, al „bunului sălbatic”, necorupt, Saint Just propune planul B: Un guvern din umbră, al elitelor. Format din cei mai educați, capabili să înțeleagă ideea „binelui suprem”. Exceptând această elită guvernamentală, toți cetățenii trebuie să fie egali, inclusiv ca proprietate.

În practică, Saint Just se dovedește un precursor al bolșevicilor. Decretează pe bandă rulantă ghilotinări și introduce în legislație sintagma „dușman al poporului”. Supranumit „îngerul morții”, avea ca model de societate Sparta antică. Susține decretele de împărțire a averilor.

Filmele secolului XX îl glorifică pentru discursurile sale înflăcărate și idealiste. Dar pledoaria sa faimoasă, prin care justifica uciderea regilor, înlocuiește monarhia de drept divin cu un sistem în care puterea are drept de viață și de moarte asemenea unui zeu.

Contele de Saint Simon – „Organizatorul” și „Noul creștinism”

Un alt contemporan al Revoluției Franceze, Saint Simon, a imaginat un sistem în care tehnocrații iau locul regilor filosofi din Republica lui Platon. Admirat de Marx, Henri de Saint Simon se prezenta ca om de știință și își punea toată speranța în știință, care să înlocuiască „superstițiile” religiei.

Dar ambițiile lui Saint Simon erau mai mari de atât. Își propunea, nici mai mult nici mai puțin, decât să înlocuiască credința în Hristos cu o credință de tip scientologic, care să-l aibă pe Isac Newton ca sfânt. Ultima lui carte se intitulează chiar „Noul creștinism”. Știința cu majusculă e chemată să regenereze societate, iar savanții să înlocuiască preoții din vremea teocrației.

Cât de sincer era Saint Simon în privința efuziunilor sale mistice, putem deduce dintr-un episod burlesc. În toiul Revoluției de la 1789, Saint Simon își propune să facă o afacere cumpărând catedrala Notre Dame, pentru a vinde acoperișul de cupru la „fier vechi”.

În 1814, publică eseul „Despre reorganizarea societății europene”, în care propune crearea Uniunii Europene.

Din 1819 lansează revista „Organizatorul”, în care va publica și elevul său, August Comte. Tezele revistei erau că dezvoltarea industrială și știința vor schimba societatea, care va fi nevoită să se transforme. Necesitatea primordială era abandonarea ideilor tradiționale. Acest salt de conștiință va crea adevărata egalitate și solidaritate între oameni. Din această auto-organizare a umanității, pe baze științifice, statul urma să fie exclus, fiind considerat un parazit al producției.

Henri de Saint Simon a renunțat la titlul său nobiliar și a încercat să se sinucidă îmușcându-se în cap. De șase ori!

Auguste Comte – „Catehismul religiei pozitive”

Elevul lui Saint Simon propune o teorie evoluționistă a istoriei (cum va face și Marx, un viitor admirator al lui). Comte clasează întreaga istorie până la epoca lui (secolul luminilor), ca „etapa teologică”. O etapă a cunoașterii superstițioase, care urcă de la politeism la monoteism. Cu iluminismul, începe etapa metafizică. După Napoleon, această scurtă tranziție urma să se încheie, pentru a deschide gloriosul ev al științei: „etapa pozitivistă”.

Societatea actuală trebuie distrusă, pentru a face loc uneia noi, îndeamnă Auguste Comte. Toate vestigiile lumii vechi trebuie distruse. În această transformare, „progresul e scopul, iar ordinea e baza”.

Părintele sociologiei, a deschis noi căi în organizarea populației prin statistică, management, planificare, abordări care se folosesc și azi. Multe, lucruri raționale. Dar nu trebuie pierdut din vedere care erau obiectivele sale finale.

Auguste Comte a conceput Religia Omului, dedicată Noii Ființe Supreme. Ordinea e un pilon de bază al noii credințe. Preoții religiei umanității erau „ambasadori internaționali ai altruismului”. Rostul lor era să direcționeze opinia publică și să acționeze ca supra-decidenți în probleme politice, economice și de educație. Religia lui Comte avea propria liturghie, care o caricaturiza pe cea creștină.

Și el a încercat să se sinucidă. La noi în țară, l-a influențat pe filosoful Vasile Conta.

(va urma)

Episodul 2: Conjurația lunaticilor.