Peretii despartitori din gips
Gipsul este un mineral des intalnit in natura. Formula chimica a acestuia ester CaSO4 x 2H2O (sulfat de calciu dihidrat). Liantul de gips (sulfat de calciu semihidrat), folosit pe scara larga in constructii, se obtine prin coacerea pietrei de gips la o temperatura de 160 grade C.
Gipsul este cunoscut si utilizat in constructii de multa vreme. In ultimii ani s-a inregistrat o crestere a utilizarii acestuia ca materie prima in realizarea finisajelor din constructii. Acest lucru se datoreaza calitatilor lui recunoscute printre care se numara:
– puritatea ecologica – dintre toate materialele de constructii, gipsul prezinta nivelul cel mai scazut de radiatii
–
influenta pozitiva asupra microclimatului prin actiunea de reglare a umiditatii aerului
– un grad ridicat al valorilor estetice conferite elementelor de constructie finisate cu materiale pe baza de gips
– rezistenta sporita la foc a produselor pe baza de gips
– o buna izolare termica si fonica
– rezistenta ridicate la inghet
– eficienta sporita a lucrarilor de finisare cu tehnologii pe baza de gips.
Metoda traditionala de obtinere a liantilor de gips, prin extragerea din pamant a pietrei de gips si coacerea acesteia, este tot mai des inlocuita de obtinerea acestei rnaterii prime prin extragerea sulfului din emisiile de gaze de la termocentralele pe carbune (huila sau carbune brun). Bioxidul de sulf
(SO2) din emisii se combina in instalatie cu praful de marmura (CaC03) sau cu var nestins (CaO).
Extragerea sulfului din emisii prin aceasta metoda ajuta la protejarea mediului de un compus chimic foarte periculos, dioxidul de sulf, si face posibila obtinerea unei materii prime de calitate sporita, cunoscuta sub numele de gips sintetic. Comparativ cu gipsul natural, gipsul sintetic este caracterizat printr-o rezistenta sporita la presare sau indoire si are un indicator mai bun de dizolvare, date fiind puritatea chimica mai mare si omogenitatea acestui material.
Avantajele gipsului sintetic, dar si necesitatea protejarii atmosferei de SO2, au facut ca acesta se fie folosit pe scara tot mai larga, drept materie prima in producerea de prefabricate sau mortare pe baza de gips. Gipsul sintetic prezinta emisii de radiatii mai mari decat gipsul natural.
Placile din gips
Materia prima pentru producerea placilor cu nut si feder este gipsul sintetic, obtinut prin extragerea sulfului din emisii. Produsele obtinute astfel sunt caracterizate de o rezistenta sporita, omogenitate si siguranta (un nivel foarte scazut al radiatiilor proprii, mai scazut decat in cazul materialului natural).
Liantul de gips amestecat cu apa se toarna in forme speciale, care confera placilor o netezime foarte mare la suprafata. Placile sunt apoi duse in spatiile de uscare, unde sunt lasate pana cand ating un continut de umiditate relativa de cel mult 6%. In ultima etapa, placile sunt impachetate in folie termosensibila si sunt asezate pe paleti de lemn. Pe un palet sunt 45 bucati, adica 15 mp de placi cu grosimea de 8 cm. Datorita ambalajului etans placile nu trebuie depozitate neaparat in spatii inchise.
Avantajele acestor pereti sunt:
– montajul simplu si rapid: din trei placi se construieste 1 m de perete. Placile pot fi taiate cu usurinta, cu un fierastrau de mana, si se pot lipi cu adeziv pe baza de gips. Pe un perete astfel executat este suficient un strat subtire de mortar pentru a obtine o suprafata gata de zugravit. Peretii nu trebuie tencuiti.
– buna izolare acustica: peretele construit dintr-un singur strat de placi cu grosimea de 8 cm indeplineste toate conditiile privind izolarea fonica pentru peretii despartitori din cladirile multifamiliale. Intre locuinte, se construiesc pereti dubli, formati din doua randuri de placi cu grosimea de 8 cm si, intre ele, un strat izolator cu vata minerala.
–
rezistenta sporita la incendiu: 3 ore, pentru peretii cu grosime de 8 cm si 10 cm (El 180), conform normei PN-EN 1364-1.
–
stabilitate si rezistenta mare: lucru care face ca pe pereti sa se poata fixa fara probleme corpuri de mobilier de bucatarie, rafturi sau alte obiecte.
– pret convenabil: mai mic cu 20-30% fata de tehnologiile traditionale.
Materiale utilizate
Placi utilizate: obisnuite (albe) si placi hidrofobe (verzi) folosite la construirea peretilor in incaperi cu grad de umiditate ridicata (bai, uscatorii), lipite cu adeziv obisnuit kleber, respectiv, hidro-kleber.
Pentru a diminua propagarea zgomotelor prin pereti sau prin tavan si pentru a crea o dilatare care previne aparitia crapaturilor, se folosesc benzi izolatoare. La imbinarea peretelui cu podeaua se foloseste o banda bituminoasa sau din pluta presata. Imbinarile placilor cu peretii si cu tavanul se realizeaza cu ajutorul benzii din pluta presata.
Banda perforata din otel zincat cu dimensiuni de 20 x 1.5 mm este folosita pentru armarea peretelui deasupra deschizaturilor pentru usi. Armarea trebuie facuta pentru deschizaturile cu dimensiuni mai mari de 1 m.
Ca materiale auxiliare se folosesc: profile de colt (din aluminiu sau din otel zincat) pentru protejarea colturilor peretilor; profile "U" din otel zincat, folosite la realizarea imbinarilor peretilor cu elementele de constructie invecinate (de exemplu, la imbinarea cu tavane din grinzi de lemn).
Montajul peretitor despartitori
Pe podeaua curatata de praf, se marcheaza, cu ajutorul unui snur, linia care indica pozitia peretelui. Se marcheaza, de asemenea, laturile verticale ale peretelui, pe peretii laterali. Se presara incet si uniform adezivul (Kleber) intr-o galeata cu 2-3 litri de apa curata. Nu amestecati in galeata in timp ce turnati praful de adeziv.
Deasupra liantului, asezat pe fundul galetii, trebuie sa ramana un strat de apa de aproximativ 1 mm. Dupa circa 5 minute, se poate amesteca adezivul cu un spaclu sau cu un amestecator electric de turatie mica.
Adezivul pregatit pentru a fi folosit trebuie sa aiba consistenta unei smantani groase. Adezivul poate fi aplicat timp de 50 de minute dupa ce a fost amestecat. In timpul aplicarii, nu se mai poate adauga apa sau praf in amestec, iar galeata trebuie bine golita inainte de a pregati un nou amestec.
Folosind adezivul pe baza de gips, sau gips de stucatura, se lipeste pe podea, in locul unde, conform proiectului, ar urma sa fie peretele, banda bituminoasa care se netezeste prin apasare cu o bara de 2 metri.
Pe peretii deja existenti, in zona de contact cu peretele de gips, se va lipi banda din pluta presata folosind acelasi adeziv pe baza de gips.
Producatorul recomanda asezarea placilor primului rand cu federul in jos, deoarece, in acest caz, peretele va avea un sprijin mai bun decat daca ar fi asezat cu nutul in jos. Proeminentele placilor se vor inlatura, in acest caz, cu partea mai lata a ramei fierastraului.
Montarea peretelui se incepe cu o placa intreaga sau taiata, tinand cont de faptul ca lipiturile verticale din stratul urmator trebuie sa se afle la o distanta, pe orizontala, de cel putin 10 cm.
Adezivul pe baza de gips se va aplica cu ajutorul unei mistrii pe benzile lipite de perete si de podea, dupa care se preseaza cu putere placa pe suprafata acoperita cu adeziv. Urmatoarele randuri de placi se vor monta in mod asemanator. La presarea fiecarei placi, adezivul trebuie sa iasa in mod normal din fanta de lipire. Dupa ce a fost montat primul rand de placi, se corecteaza unghiul de abatere de la linia dreapta. Pentru aceasta se apropie o scandura dreapta si, cu ajutorul unui ciocan de cauciuc, se aduc placile la nivelul scandurii. Apoi se corecteaza primul rand de placi pe verticala.
La montarea celui de al doilea rand de placi, se va trece abia dupa intarirea adezivului din primul rand, adica dupa aproximativ 40 de minute. In canelurile orizontale si verticale ale placilor gata montate se pune adeziv si apoi, cu o miscare hotarata, se apasa placa montata astfel incat adezivul sa iasa din fanta si apoi se verifica verticalitatea placilor, cu ajutorul scandurii. Se aduna surplusul de adeziv de la suprafata zonelor de lipitura. Atunci cand placile sunt bine potrivite, adezivul adunat este in aceeasi cantitate. In functie de priceperea zidarului, acesta poate pune 2-3 randuri de placi fara sa mai astepte ca adezivul din randul de jos sa se intareasca. Pentru taierea placilor pentru ultimul rand, se va folosi un fierastrau de mana sau mecanic. Regulile aplicate la zidirea peretilor din placi de gips sunt asemanatoare cu regulile traditionale ale zidariei. Este vorba, mai ales, de deplasarea liniei verticale de lipire in fiecare strat superior cu minim 10 cm si de intrepatrunderea placilor din fiecare strat superior la coltul peretelui.
In constructiile pentru locuit, inaltimea standard a peretilor despartitori este de 2,60 m. In acest caz este mai convenabila asezarea ultimului rand de placi in picioare adica cu latura mai lunga pe verticala. In acest fel se evita taierea unui rand ingust de placi, imediat sub tavan. Placile din ultimul rand se vor taia oblic, in asa fel incat, dupa montarea acestora, distanta ramasa intre tavan si marginea placilor sa fie de 1-3 cm.
Pentru o aderenta sporita a mortarului din gips la marginea superioara a placilor, aceasta trebuie curatata de resturile ramase de la taiat.
Pentru a asigura peretilor o izolare corespunzatoare, din punct de vedere acustic, ca si pentru a evita zgarierea lor ulterioara, producatorul recomanda imbinarea peretilor cu tavanul, podeaua si ceilalti pereti in mod elastic, adica folosind banda elastica.
Folosind adeziv pe baza de gips, se lipeste pe tavan o banda elastica din pluta presata. Spatiul ramas intre perete si tavan se umple cu mortar pe baza de gips. Mortarul trebuie sa fie bine presat dinspre partea unde crapatura este mai mare, astfel incat sa iasa pe cealalta parte a peretelui. Vom avea astfel siguranta ca spatiul a fost umplut pe toata grosimea peretelui.
In functie de felul cum va fi finisat mai tarziu tavanul, imbinarea peretilor cu tavanul se poate realiza in doua moduri:
– tavan tencuit: sectionarea tencuielii intarite previne aparitia de crapaturi ulterioare in zona de imbinare cu peretele de gips.
– tavan netencuit: dupa construirea peretelui, se taie latura vizibila a benzii elastice si apoi se umple locul ramas cu un amestec acrilic elastic.
De la spartura pentru usa din peretele de gips, pana la peretele perpendicular pe acesta, trebuie sa fie o distanta de cel putin 10 cm. Atunci cand distanta aceasta este mai mica de 50 cm, imbinarea peretelui de gips cu peretele perpendicular va trebui sa fie rigida (fara suportul din pluta).
Instalatiile electrice se monteaza in slituri. Sliturile se executa cu ajutorul uneltelor speciale electrice sau manuale. Pentru executarea gaurilor pentru dozele electrice se foloseste taietorul de doze montat pe masini de gaurit electrice. Sliturile nu se pot executa prin lovituri de ciocan sau folosind masini de gaurit cu percutie.
In peretele gata facut se monteaza cel mai adesea rame de usa din lemn. In aceasta situatie montajul se va realiza conform cu indicatiile producatorului de tamplarie, in golurile pregatite anterior in perete. Lipiturile verticale ale placilor invecinate cu spartura trebuie sa se afle la o distanta de cel putin 20 cm de muchia golului. Golurile de usa mai inguste de 100 cm nu au nevoie de armaturi speciale in praguri. In timpul executarii acestora se vor folosi proptele din scanduri pentru montaj. Peretii in care urmeaza sa se faca goluri de usa mai late de 100 cm trebuie armati cu banda din tabla de otel zincat sau consolidati prin alte metode.
Armarea cu banda din otel zincat 20 x 1,5 mm se face dupa zidirea peretelui. Banda de armare se introduce intr-un slit sapat la o inaltime de aprox. 4 cm deasupra golului, astfel incat sa depaseasca linia muchiei din stanga si din dreapta cu 50 cm. Slitul se va inchide apoi cu mortar de gips.
In cazul unei sparturi de usa mai late de 1,5 m se va folosi armatura din profile de otel in forma de "U". Drept grinda, deasupra pragului s-a folosit un profil din otel zincat cu grosimea de 2 mm UA 75 mm, folosit la sistemul de pereti din gips-carton pe post de profil armat de usa.
Pe o laterala a ramei pentru usa se construieste un zid de inaltimea a patru randuri de placi. Pentru o aderenta mai buna a mortarului de gips, trebuie zgariata cu o pila suprafata peretelui de gips care intra in contact cu rama usii. Spatiul de pe latura mai lunga a ramei se umple cu gips de tencuiala amestecat cu adeziv pe baza de gips in proportie de 5:1. Se aseaza apoi rama pe muchia laterala a peretelui, se verticalizeaza si se zideste pe cealalta latura zidul din placi.
Spatiul din interiorul ramei trebuie sa fie complet umplut cu mortar din gips. Se recomanda tratarea suplimentara impotriva coroziunii a ramelor obisnuite din otel prin zincare la cald sau aplicare de vopsea ftalica.
Dupa montarea instalatiilor se umplu sliturile cu mortar din gips. In cazul in care peretele urmeaza sa fie acoperit cu tapet, este suficienta spacluirea liniilor de lipire a placilor cu adeziv sau amestec de spacluire pe baza de gips. Daca se intentioneaza o vopsire ulterioara a peretelui, e recomandata aplicarea unui strat foarte subtire de amestec de spacluire pe suprafata intregului perete. Dupa ce peretele a fost spacluit bine (cu o drisca de otel) si s-a uscat, poate fi vopsit.
Peretele nu se slefuieste cu smirghel, deoarece acesta deterioreaza suprafata. Daca pe perete urmeaza sa fie puse placi ceramice, suprafata acestuia nu necesita spacluire. Surplusul de adeziv se indeparteaza cu o drisca de otel. Lucrarile de vopsire se vor incepe abia dupa ce atat placile cat si adezivul sau amestecul de spacluire s-au uscat complet.
Este obligatorie grunduirea peretilor cu amestecul special, cu scopul de a uniformiza gradul de absorbtie si de a forma un strat de legatura intre suprafata peretelui si stratul de vopsea, respectiv stratul de adeziv pentru faianta. Vopseaua se va aplica numai dupa uscarea completa a suprafetelor grunduite, de preferinta dupa 12 ore. Pentru vopsirea peretilor din placi de gips poate fi folosita vopsea emulsie acrilica sau pe baza de ulei. Peretii din placi de gips nu pot fi acoperiti cu var.
Inainte de a incepe aplicarea tapetului, peretii trebuie grunduiti ca si in cazul vopsirii.
Abaterea peretelui de la rigla de 2 m asezata orizontal nu poate fi mai mare de 2 mm.
Abaterea peretelui pe verticala nu poate fi mai mare de 3 mm pe toata inaltimea peretelui.
Suprafata peretelui trebuie sa fie neteda, fara pete sau asperitati.
Linia de lipire dintre placi poate sa se vada insa nu trebuie sa se simta la atingerea cu degetul.
Spatiul dintre placi trebuie sa fie complet umplut cu adeziv.
Spatiul din interiorul ramei de usa incastrate si perete trebuie sa fie complet umplut cu mortar din gips.
Imbinarile peretilor cu tavanul si ceilalti pereti vor trebui sa fie realizate cu respectarea instructiunilor de mai sus.
Pe toata lungimea imbinarilor nu pot sa apara zgarieturi sau crapaturi, cu exceptia celor rezultate in urma taieturilor de mistrie, care, inainte de a trece la vopsirea peretelui, trebuie umplute cu amestec acrilic.
Articolul foloseste informatii puse la dispozitie de VG-ORTH Romania, care si-a prezentat gama de produse in cadrul unui seminar gazduit de Sphera Building Center. Firma poloneza, infiintata in 1918, este lider european al productiei de rigips. Oferta de placi de gips a firmei, care si-a extins, de curand, operatiunile si in tara noastra, este completata de o linie completa de adezivi:
– gips de tencuire pentru aplicare manuala
– gips de tencuire pentru aplicare manuala cu aderenta crescuta
– gips de tencuire mecanica
– adeziv pe baza de gips pentru placi de gips carton
– gips de spacluire pentru placi din gips-carton
– masa de spacluire pe baza de gips
– grund pentru suprafetele interioare.
(articol publicat in revista Constructii civile si industriale, martie 2006)
