Constructiile mute
Constructiile simbol ale Romaniei momentului sunt blocul din Zambaccian si casa din Mihaileanu. Sunt emblemele unui nou mod de gandire, ce are la baza "pragmatismul", dorinta de confort rapid, mai presus de orice alte valori. Nu sunt putini pregatiti sa aplaude aceasta mentalitate ca pe un model de succes. Iar daca invingatorii sunt cei care scriu istoria, nu este exclus ca locurile amintite sa fie incluse in circuitele turistice ale secolului viitor, pentru a fi vizitate de autocare de copii ca primele vestigii ale economiei de consum, asa cum copiii americani pot vizita prima linie de productie automatizata a lui Ford.
Orice produs (si casele nu fac exceptie) este platit nu doar pentru valoarea lui materiala, ci si pentru cea simbolica. Daca ar fi vorba doar de niste pereti de caramida si de un acoperis deasupra capului, nu ar risca nimeni oprobiul public, dobandindu-le prin orice mijloace. Dar proprietarii vilelor au mirosit valoarea lor simbolica din instinct, ca pe o depasire a unei conditii sociale, o schimbare de statut pentru posesor si urmasii sai.
Interesant e ca restul populatiei nu pare prea interesata in a-si imortaliza imaginarul in edificii sau monumente. E aproape imposibil de identificat vreo constructie care sa-si fi depasit in ultimii ani statutul printr-o investire cu sens din partea contemporanilor. Monumentele plantate cu generozitate de municipalitate in tot orasul au ramas la stadiul de acte de conjunctura.
Nu numai ca acestea nu provoaca cine stie ce vibratie sufleteasca, dar ajung sa fie cunoscute dupa poreclele lor. Sculptura din Piata Charles de Gaulle e cunoscuta drept "nasturele", iar noua creatie din Piata Revolutiei s-a pricopsit si ea rapid cu porecla de "maslina infipta in scobitoare". In acest timp, simbolistica vilei e inteleasa de orice muritor. In timp ce avantul imobiliar al alesilor e subiect de dispret sau de admiratie ranchiunoasa, restul populatiei prefera sa boicoteze orice interes pentru rolul simbolic al vreunei constructii. Soclul gol al fostei statui a lui Lenin e de fapt monumentul care reprezinta cel mai bine aceasta "majoritate tacuta".
(editorial publicat in revista Constructii civile si industriale, februarie 2006)
