Clientul avizat

Cele doua modalitati complementare de transmitere a cunoasterii fac din spiritualitatea romaneasca de tranzitie un Ianus intors cu o fata catre transmiterea orala a informatiei si cu ochii celeilalte fete atintiti spre “al treilea val” tofflerian. Predictiile lui Alvin Toffler vorbeau deja in urma cu doua decenii de un alt fel de democratizare, prin largirea accesului la informatie pentru segmente de public care erau alta data prizonierele specialistilor care le prescriau ce sa cumpere si la cine sa apeleze, in virtutea monopolului informational pe care il detineau. Exemplul oferit de scriitorul american este relatia dintre medic si pacient, primul, dat in judecata pentru mal praxis de “profanul” abonat la canalul prin cablu care transmite operatii in direct.

Amenajarile interioare urmeaza, si la noi, un curs similar celui pomenit mai sus. Aproape fiecare post de televiziune are cate o emisiune dedicata casei si gradinii. Revistele de gen au si ele tiraje din ce in ce mai bune. Curentul este sustinut si de succesul materialelor si sculelor do it yourself, cu ajutorul carora aproape oricine se poate transforma intr-un mester al casei.

Pornirea, oricat de entuziasta, are si ea limitele ei, asa cum in exemplul medical de mai sus, achizitionarea unui tratat de anatomie si a unui bisturiu nu sunt suficiente pentru efectuarea unei operatii de catre pacientul insusi. Profesionistii sunt cei care pot fructifica cel mai bine deluviul informational modern, ba chiar sunt obligati sa tina pasul cu noul pentru a supravietui pe piata. Un inginer de la Baumit povestea cu mandrie cat de neincrezatori au fost zugravii la vederea stratului subtire de adeziv cu care se pot monta gresia si faianta, dar si cat de repede au uitat sa foloseasca materialele traditionale dupa asimilarea noii tehnologii.

Sursele de informare ultramoderne vor continua sa mearga in paralel cu vehicularea orala a zvonurilor, parerilor si cunostintelor imbunatatite de la un intermediar la altul. Chiar, uneori, Ianus isi dezlipeste cu greu fata de la trecut. Nu sunt putine firmele de consultanta, o activitate bazata exclusiv pe informatie, deci una post-industriala, balcanizate de relatii oculte si transformate in simple birouri de lobby pe langa autoritati sau in alibiuri ale functionarilor pentru incasarea de comisioane.

Trecand peste aceasta simbioza perversa a doua lumi atat de diferite, efectul cumulat al celor doua fluxuri este aparitia unui client mare consumator de informatie de inalta specializare, extrem de exigent in pretentiile pe care le are de la prestatorii de servicii. Cunostintelor dobandite din media li se adauga experientele nemijlocite ale romanilor, tot mai multi la numar, care au luat contact cu Occidentul si care se afla in curs de a-si forma si un nou gust in materie de amenajari si design. Acest nou tip de client care imbina propriile initiative cu exigente precise adresate furnizorului, rebalansand raporturile traditionale cu acesta, este o confirmare a dictonului “Cunoasterea este putere”, enuntat de Bacon cu patru secole in urma.

(editorial publicat in revista Constructii civile si industriale, august 2005)

Victor Grigore